Mai toţi analiştii politici prevăd zile negre pentru preşedintele Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu. Bineînţeles, drept răsplată pentru prestaţia de-a dreptul halucinantă pe care a avut-o în perioada cât a asigurat interimatul la Palatul Cotroceni, răstimp în care a izbutit să arate nu doar românilor, ci şi comunităţii europene şi internaţionale, tot ce poate fi mai rău într-un om politic al vremurilor nostre.
Mai toţi analiştii politici prevăd zile negre pentru preşedintele Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu. Bineînţeles, drept răsplată pentru prestaţia de-a dreptul halucinantă pe care a avut-o în perioada cât a asigurat interimatul la Palatul Cotroceni, răstimp în care a izbutit să arate nu doar românilor, ci şi comunităţii europene şi internaţionale, tot ce poate fi mai rău într-un om politic al vremurilor nostre.De la lipsa de detaşare faţă de politică, transformând referendumul şi circul care a urmat plebiscitului într-o răfuială personală cu Traian Băsescu, pe principiul pe care l-a şi enunţat public „Ori eu, ori tu!”. Şi până la atitudinile agresiv naţionaliste (de faţadă), antieuropene şi antidemocratice, care i-au urcat în cap mai toate cancelariile occidentale.
Personal, am fost dintotdeauna un om care a crezut şi crede în existenţa, în interiorul formaţiunii politice pe care Crin Antonescu o mai conduce încă, a unui nucleu pe care-mi place să-l numesc al „liberalilor adevăraţi”, şi care ar putea salva, la un moment dat, PNL de actualul lider şi de influenţa cancerigenă pe care Dan Voiculescu o are asupra acestuia. Dar, oare, numai schimbarea lui Crin Antonescu de la conducerea Partidului Naţional Liberal ar fi suficientă pentru a vindeca partidul?
Bineînţeles că nu! În momentul de faţă, singura doctrină a PNL este răfuiala personală a lui Crin Antonescu cu preşedintele Traian Băsescu. Jocurile însă s-au jucat, războiul a fost pierdut, chestiunea este fumată. Ce mai rămâne, în aceste condiţii, din Partidul Naţional Liberal?
O anexă a Partidului Social Democrat. Şi cam atât, pentru că, deşi, teoretic, liberalii ar putea fi singurii din coaliţia de guvernare în măsură să impună măsuri de însănătoşire a mediului de afaceri, astfel încât acesta să suporte, când acumularea o va permite, reparaţii sociale, sunt convins că nimeni, din bazinul electoral fidel PNL, nu cunoaşte viziunea economică a acestuia pe termen mediu şi lung. Pentru simplul motiv că, în ultimele două luni, această strategie, dacă a existat, a fost aruncată pe vreun raft şi îngropată în praf şi în uitare.
Aşa că simpla aruncare peste bord a lui Crin Antonescu, singură, nu va fi în măsură să salveze PNL, care, iată, nu mai este deloc pe caii mari pe care era acum două luni, până în aventura sinucigaşă a suspendării lui Traian Băsescu. Mai mult, nici lideri de anvergura unui Valeriu Stoica, cel care a salvat partidul aflat în pericol de a avea soarta ţărăniştilor de după aventura numită Convenţia Democratică, nu prea sunt acum la vedere în Partidul Naţional Liberal.
Astfel că, grea misie va avea cel care îi va lua locul lui Crin Antonescu! El va trebui să lupte nu doar cu imaginea proastă pe care viitorul fost lider a izbutit să o facă partidului, ci şi cu recâştigarea mediului de afaceri, fără sprijinul căruia un partid cu adevărat liberal nu poate supravieţui. Şi nu prin vorbe, ci prin măsuri concrete, care să mai spele din răul pe care frământările politice, generate chiar de PNL, le-au făcut mediului de afaceri românesc.
Bineînţeles, marea bătălie în acest sens se va da cu partenerul de coaliţie social-democrat. Dar aceasta este cu totul altă poveste.