Opinia Buzău

CENACLUL „ALEXANDRU SIHLEANU” / FOAMEA, FRIGUL, TORTURA, PATRIA ŞI LIMBA ROMÂNĂ

de

Vineri, 20 februarie, la Clubul „Femina 2” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a avut loc lansarea volumului „Experienţa închisorii politice în memorialistica feminină”, Ed. Pro Universitaria, 2014, autoare Manuela Camelia Sava. Coperta, foto: Chirac Theo Chirac (Celula lui Corneliu Coposu din Închisoarea de la Râmnicu Sărat). Autoarea mulţumeşte Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” pentru sprijinul financiar acordat. Au fost prezenţi scriitori, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, iubitori de literatură, iubitori de frumos. Evenimentul a debutat cu o frumoasă slujbă religioasă de pomenire a victimelor închisorii politice de la Râmnicu Sărat, slujbă oficiată de preoţii Cristian Asănache, Gheorghe Bivolaru şi Marius Asănache.

Moderatoarea evenimentului a fost prof. şi managerul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu”, Violeta Vîlcu: „Vă mulţumesc pentru prezenţa dvs. astăzi la lansarea cărţii de mărturii ale femeilor eroi care au petrecut forţat mare parte din viaţa lor în închisorile comuniste, autor dna Manuela Camelia Sava. Recunosc că sunt onorată să deschid această lansare de carte. De ce eu? Pentru că sunt prietena autoarei, pentru că am înţeles valoarea acestei cărţi şi am susţinut financiar apariţia ei în calitate de manager al acestui centru cultural, pentru încurajările cu care am susţinut-o… Aşadar, onorat public aş vrea să mulţumesc celui care a coordonat această carte, dlui prof. univ. dr. Vasile Spiridon, Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău, critic literar, membru al USR, semnatar al prefaţei cărţii, prezent astăzi la această lansare. (…) De ce am ţinut ca această carte să apară? Pentru că din nenorocire, Râmnicu Sărat a fost cel mai oribil loc de detenţiune pe care l-au inventat comuniştii. (…) Dacă deţinuţii politici ar fi avut o golgotă, ea s-ar fi numit Râmnicu Sărat. Pe harta românească a locurilor de martiraj, cred că Râmnicu Sărat se situează pe primul loc. Eu, care am cunoscut toate puşcăriile regimului comunist, pot să pun mâna pe inimă că închisoarea de la Râmnicu Sărat a fost cea mai dură, mărturisea Corneliu Coposu”.

          Vasile Spiridon: „Mulţumesc dna director în primul rând că aţi sponsorizat această apariţie şi pentru acest spaţiu. Generaţiile actuale au foarte puţine repere istorice. Unii nici nu ştiu cine a fost N. Ceauşescu. Totdeauna vor fi oameni care vor încerca să facă lumea aşa cum vor crede ei. Cărţile acestea au apărut cu un fond valorificator. Pe noi ne interesează un anumit tip de experienţă. În acest contex vine prof. dvs. Trebuia să fie publicată această carte. Este de actualitate recuperată. Ce se mai caută la o teză de doctorat este originalitatea. Autoarea face o introducere teoretică. Se întreabă dacă există o ficţiune a memorialisticii. Sunt diferenţe între jurnal şi memorii. Jurnalele sunt subiective. Nu trebuie să fie considerat ca adevăr istoric ce scrie fiecare în jurnal. Paul Goma este o experienţă trecută prin ficţiune. Autoarea alege şapte dosare şi urmărite de-a lungul cărţii. Trei factori determinanţi duşi la extremis: foamea, frigul şi tortura. Unele deţinute, erau trei categorii, unele se răzvrăteau, altele se supuneau, altele turnau.O felicit pentru curaj şi idee”.

Sorin Cârjan (viceprimarul municipiului Râmnicu Sărat, care a sprijinit proiectele Centrului Cultural de-a lungul timpului): „O felicit pe Camelia pentru că a publicat acestă carte. Această carte ar trebui să vorbească despre libertate. Tocmai că istoria se repetă, mi-e teamă că fiecare sistem promovează nonvalorile. Fă din cartea ta o poveste să o prezentăm copiilor noştri. Râmnicu Sărat nu are nicio vină că are acest stigmat”.

Mica Daria Sava a interpretat la pian câteva piese de Robert Schumann şi Ludwig van Beethoven. Tot piese clasice, dar la vioară a interpretat şi Robert Untea, elev cl. a VI-a la CN „Alexandru Vlahuţă”.

Răzvan Theo Chirac: Eu nu am nici un merit. Singurul meu merit este că nu sunt insensibil. Contribuţia la cartea colegei este doar imaginea de pe copertă. În 2006 am avut aici o expoziţie: <Voi n-aţi fost cu noi>. Am realizat acea serie de imagini. Nu ştiu cât de reuşite au fost. Imaginea prezintă uşa unei celule. Mă onorează că a ales această imagine. În celula şase au zăcut Zelea Codreanu şi Corneliu Coposu care au încercat să opună rezistenţă comunismului. <E bine să fim prieteni cu Rusia, dar să nu fim vecini>, mi-a spus-o un elev la oră şi am rumegat-o bine. Închisoarea tăcerii de la Râmnicu Sărat ar trebui să fie cunoscută în întreaga Europă”.

Manuela Camelia Sava: „Mă simt onorată să fiţi alături de mine astăzi la această lansare. Îi mulţumesc dlui prof. univ. dr. Vasile Spiridon. Am transformat toată munca într-o carte. Munca mea a început prin întâmplări care m-au determinat să procedez aşa. Întâlniri cu oamenii care au suferit. Am avut o mare şansă, încrederea pe care mi-a arătat-o dna prof. univ. dr. Elena Zaharia Filipaş. Cercetarea a cuprins un număr imens de cărţi. Este aici o persoană, doctor în filologie şi este sora mea, Artemiza, care m-a împins, m-a mobilizat să termin teza. Cartea mea este un omagiu adus suferinţei. Nu îmi imaginam că oamenii pot fi lupi pentru oameni. Cifra şase are şi altă semnificaţie pentru mine: este a şasea carte a mea, am debutat acum şase ani. Preotul Cristian Asănache este referentul neoficial pe tema credinţei. Valorile sacrificiului le veţi găsi în cartea care a însumat cinci ani de muncă”.

Mioara Donea (Preşedinta Tribunalului Râmnicu Sărat): „Îi mulţumesc Cameliei că m-a invitat. Eu îi mulţumesc că a putut să empatizeze cu viaţa acestor eroine ce a făcut subiectul cărţii lansate astăzi. Eu ştiu că pădure fără uscături nu există, dar îmi place să privesc oamenii în ochi”.

Teo Cabel (Cenaclul „Ante Portas” Buzău): „Acest demers pe care l-a făcut Camelia este foarte bine să fie mediatizat. Este interesantă introducerea din punct de vedere literar, cealaltă parte de istorie trebuie să ne-o asumăm”.

Artemiza Asănache: „Astăzi este un moment deosebit. Ştiu cât ai muncit şi îţi doresc mult succes”.

Manuela Camelia Sava: Mulţumesc familiei pentru susţinere. Mulţumesc şi învăţătoarei mele Marcela Marin. Mulţumesc voluntarilor (cei patru elevi) din Turcia şi Italia. Mulţumesc dlui preot Gheorghe Bivolaru. Mulţumesc încă odată dlui prof. Spiridon pentru sprijin. Vă rog să nu plecaţi fără să luaţi o bucăţică din colacul sfinţit astăzi”. Totul s-a încheiat, la cafeaua literară, cu autografe.   

   Sâmbătă, 21 februarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a fost fost închinată lansării de carte.  Clubul „Femina 2” a fost gazda lansării volumului „Patria în opera lui Grigore Vieru”, Ed. Alpha MDN, 2015, autor Sava Bogasiu. Autorul dedică această carte dnei Raisa Vieru şi celor doi fii, Teodor şi Călin, cu prilejul jubileului de 80 de ani de la naşterea poetului Grigore Vieru. Au fost prezenţi membrii Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, scriitori, iubitori de literatură, de frumos. „Regizorul” evenimentului a fost Constantin Marafet: „Dnelor şi dlor să păstrăm un moment de reculegere in memoriam Grigore Vieru. Astăzi, în mijlocul nostru, se află scriitorul Sava Bogasiu şi părintele nostru de suflet, Mihai Milea, căruia îi mulţumim pentru ceea ce face pentru înălţarea lui Hristos. Lângă mine se află scriitorul şi prof. Traian Cristea, epigramistrul Mihail Sălcuţan, vicepreşedintele epigramiştilor din România. Mărturisesc că l-am cunoscut pe Grigore Vieru prin 1984. În 1989, împreună cu Mihai Sarca şi Laurenţiu Andronescu la cimitirul Belu din Bucureşti, ne-am întâlnit la momântul lui Eminescu. Iuri Sadovnic mi-a dat ziarul <Glas>, tipărit la Chişinău, cu grafie latină. În 1990, la mormântul lui Eminescu, mii de oameni. Mulţi îi cereau autografe lui Grigore Vieru. O altă întâlnire la Buzău, la vila Marghiloman. Grigore Vieru a fost iubit, dar a fost şi hulit. Un anume Mihai Bonţiu l-a atăcat în presă, aproape zilnic apăreau articole denigratoare la adresa lui Grigore Vieru. S-a luptat cu tancurile prin poezie pentru grafie latină. Prin această carte Sava Bogasiu ne-a făcut mare bucurie”.

Traian Cristea: „Este din ce în ce mai greu să vorbeşti de un poet care a ars ca o făclie, poetul stelar Grigore Vieru. Din carte se simte respiraţia părintelui. A vorbi despre o carte înseamnă a citi-o, a reciti-o şi a sitetiza. În ziua de azi sunt destui critici care dau cu busuiocul, care frunzăresc. Eu citesc de două-trei ori până înţeleg. Citind cartea lui sava Bogasiu am simţit că bate inima autorului, a îndrăznit să scrie despre patrie şi limba română. Meritul acestei cărţi este că pleacă de la o afirmaţie a lui Nichita Stănescu. Veţi vedea ce cuvinte sfinte sunt spuse despre patrie. Cartea este un eseu închinat personalităţii poetice a lui Grigore Vieru. Ca poet a iubit mult mama, ţara, limba română. Este o fremătătoare simfonie. Se desprinde regretul că Grigore Vieru nu mai scrie. Despre mamă, despre patrie este un subiect inepuizabil. <Iubind vei găsi drumul spre casă>, spune fiului Grigore Vieru. Acest poet a devenit un sacerdot al limbii române. Toată poezia lui Grigore Vieru esteo rugă la Dumnezeu ca să-i deschidă calea spre patria cerească. Pentru Grigore Vieru biserica este poarta cerului. Grigore Vieru este un simbol al renaşterii naţionale în Basarabia. <Românul care nu ştie câtă patrie a mai rămas în ţară, nu ştie câtă moarte îl aşteaptă>”

Constantin Marafet: „În România, în 1990, Grigore Vieru, Leonida Lari şi Nicolae Dabija au fost în colegiul director al revistei <Doina>. A fost o colaborare între <Doina> şi <Literatura şi arta>. Pe Grigore Vieru l-au iubit şi l-au urât deopotrivă”.

 Mihail Sălcuţan: „Am un disc din 15 ian. 2009, acea petrecere, ultima zi din viaţa lui Grigore Vieru. Dnelor şi dlor mă bucur că sunteţi astăzi prezenţi şi îndrăgostiţi de slova lui Grigore Vieru. Despre Grigore Vieru s-a scris mult şi se va scrie. I-a iubit pe buzoieni, eu fiind bolnav de Basarabia. Noi buzoienii, împreună cu Biblioteca <Vasile Voiculescu>, am fondat o bibliotecă în Soroca. Aş vrea să facem mult mai mult, să-l facem cunoscut. Grigore Vieru a scris cel mai frumos abecedar în limba română <Albinuţa>. Opera lui este clădită pe trei piloni: ţara, limba română şi mama. Despre mamă a scris 70 de poezii. Grigore Vieru spunea: <Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi>. <Limba română, oastea noastră naţională>, din discursul la intrarea în Academia din Rep. Moldova. Cei din Rep. Moldova veneau la izvor. Târziu l-au descoperit pe M. Eminescu, Nichita Stănescu. Nu se vorbea în  limba română”.

Constantin Marafet: „Despre Grigore Vieru se poate vorbi foarte mult. O să-l invit pe maestrul, cum îi spunem noi, Matincă Costea, să relaxeze atmosfera.

Matincă Costea a interpretat <Scrisori de dragoste>, culegere, şi trei epigrame de „sezon”, creaţie personală, pentru care a primit zâmbete şi… aplauze.

Epigrame de „sezon”, creaţii proprii, au prezentat şi Safta Leaută, şi Dumitru Hangu. 

 Ecaterina Chifu: „Grigore Vieru considera că poezia patriotică trebuie scrisă să rămână în veşnicie”.

Aneta Pioară a recitat o poezie proprie dedicată lui Griore Vieru şi a grăit:

 „O carte de suflet, cartea de astăzi mă face să gândesc mai mult la cele discutate azi, aici. O altă definiţie a poeziei, o altfel de armă”.

          Sava Bogasiu: „Dragii mei, vă asigur Grigore Vieru n-a murit. El este viu prin moştenirea literară pe care ne-a lăsat. El scria limba română cu litere mari şi-a iubit limba română ca pe soţia Raisa, ca pe mama sa. Grigore Vieru n-a murit. Mergeţi afară, pe fiecare fir de iarbă scrie Grigore Vieru. Acest râu numit Râmnicu Sărat, un râu dulce, la Bisoca ia ceva sare, ca sarea în bucate, şi ajunge în aces oraş drag mie. De ce această carte <Patria în opera lui Grigore Vieru>? Pentru că din ce în ce mai puţin se vorbeşte despre patrie. Cel mai scurt cuvânt despre om în rai, România. În casa mamei am citit <Almanah istoric>. Mama punea la sărbători câte două-trei steaguri, parcă era ambasada limbii române la noi în sat. L-am iubit atât de mult de la întâlnirea la Biserica Sf. Teodora din Chişinău.Vă mulţumesc că existaţi. Sunteţi o grămăjoară ca într-o icoană. Vă îmbrăţişez”.

          Nicolae Constantinescu a vorbit despre mamă, cîntecul lui Fuego, despre cântecul lui Grigore Leşe dedicat Basarabiei şi a recitat o poezie, creaţie proprie, dedicată autorului.

George Anghel: „Părinte, să ne trăieşti întru mulţi ani!”

Totul s-a încheiat, la cafeaua literară, cu acordarea de autografe.

Sâmbătă, 28 februarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Dumitru Hangu.

Cenaclul „Alexandru Sihleanu”/Unde sunt visele din câmpul cu maci?

de

 Sâmbătă, 14 februarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a fost închinată lansării de carte: „Vrăjmaş” şi „La fanion”, volumul de debut, ediţia a doua, autor  Liviu Ioan Stoiciu. Clubul „Femina 2” a fost arhiplin. Moderatorul evenimentului a fost Constantin Marafet: „Manifestarea a unit scriitori din Buzău, Vrancea şi insulele… Tahiti pentru a sărbători pe Liviu Ioan Stoiciu scriitorul care  a avut şi o viaţă tumultoasă, despre care va vorbi d-lui. Buzoienii sunt fruntea: Ninel Pogonaru, Gina Zaharia, Mihaela Roxana Boboc, Niţu Petruţa, Dumitru Dănăilă, Dumitru Pană, Mariana Rogoz Stratulat, Laurenţiu Belizan, Laura Cosma, Alexandru Bolache, Dana Biţeanu, Stan Brebenel, Emil Niculescu, Mihai M. Macovei, Viorel Frâncu, Răduş Ion, Lucian Mănăilescu, Doina Popa. Pentru activitatea de astăzi am apelat la doi prieteni, critici literari: Tudor Cicu şi Mioara Bahna. O să-i prezint şi pe cei de la Râmnicu Sărat: George Anghel, Matincă Costea, Dumitru Hangu, Costică Drîstaru, Mihai Constantinescu, Mihai Doina, Nicolae Constantinescu, Adrian Câmpeanu, Sorin Călin, Viorel Dodan, Dan Mihail Zanfirescu, Aneta Pioară, Vasile Ghinea, Ecaterina Chifu. S-a întâmplat ca pe 19 februarie 1950, la Cantonul Dumbrava Roşie, Piatra Neamţ, să se nască scriitorul Liviu Ioan Stoiciu. Liviu Ioan Stoiciu, pentru mine, este un scriitor european. Îl rog pe Tudor Cicu să vorbească despre omul şi scriitorul Liviu Ioan Stoiciu”.

Tudor Cicu: „Începând cu 2010, citindu-i blogul, am intrat într-un dialog, fără să ne cunoaştem, dar a observat că textele mele sunt pentru o introspecţie, fapt care s-a concretizat într-o carte, <Liviu Ioan Stoiciu – poezia şi subteranele ei>. <Vrăjmaş> a apărut la Polirom, 2014, o carte care m-a hăituit pe parcursul a patru nopţi şi am scris un eseu pe blogul meu. Numai prin întrebări am reuşit să duc la bun sfârşit experimentul eseistic. <Vrăjmaş> este romanul reinventat, ca tehnică de scriere, cu o mare capacitate de sincronizareîntre romanul modern psihanalitic şi jurnalul de autor, un roman ficţional (pe de o parte) şi realist-psihanalitic axat cu precădere pe adâncimea impresionantă şi incomensurabilă a Fiinţei umane (pe de altă parte). Înaintând în lectura lui realizezi că eşti prins într-o demonie a logicii şi ai putea crede că scrierea acestui roman reprezintă o ieşire din teoria romanelor scrise până acum. Cartea e scrisă cu pasiune şi har pe mai multe planuri şi văzută din prisma a mai multor personaje: călugărul Iordache, ziaristul Ivan, femeia Oana şi autorul însuşi care le deţine cheia desfăşurării spre ziua fatală şi a înfăţişării lor dinaintea Judecăţii de Apoi, a judecăţii noastre, a propriilor lor judecăţi, etc., nu ai cum să nu remarci simţul grandiosului, cuprinderile şi percepţiile spirituale enorme, măreţia şi monumentalitatea acestor personaje în solidaritate cu frământările autorului. (…) Cititorul (în cele din urmă hăituit de aceste texte de frontieră) oricât se va ascunde în pustiul atâtor întrebări deschise spre toate zările ori în încâlcitele labirinturi ale scrierii acestei cărţi nu va scăpa şi nici nu-şi va putea răspunde unei simple întrebări propuse de imaginaţia noastră critică încă de la începutul lecturii: cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm? Iar alte întrebări şi mai misterioase, puse şi de  remarcă homeriană – nici vulturii nu se strâng deasupra câmpului pustiu, nici Adjudu-Vechi nu crede în lacrimi, şi nici poetului Liviu Ioan Stoiciu nu i-ar sta bine în costumul arlechinului care o face pe vagabondul din filmul (ştiţi care), cu toate că… <măcar a încercat şi topit monedă grea acum pentru generaţii viitoare şi mult prea viitoare>. Dacă tu, cititorule, dacă ai auzit de pupăza din tei, de liota de ţigani cântând de foame pe câmp (cu ciurda de femei şi puradei după ei), musai să pui mâna pe <La fanion>, primul volum de poezii al poetului Liviu Ioan Stoiciu, apărut la Ed. Albatros, în 1980. (…)De altfel poemul <Mă uit în oglindă> (pe care l-a recitat) în totalitate, îl găsim magnific! Fraza scurtă, sacadată (mitraliată de punctuaţii, inteligent făcute sau intuitiv introduse), – va ţâşni apă sau nu va ţâşni? – cu versuri care sar precum aşchia (ca atunci când ciopleşti aracii), îi va crea cititorului senzaţia că, obosit de atâtea trimiteri în mitologie (epicul) şi ortoepie (liricul), va odihni în ele din urmă, <cu mâna adormită pe cartea care/ atâta ţi-a plăcut>. Dacă ne gândim la poezie, vom vorbi de pilde. Un poet are rolul de a nu deveni toţi <surzi>. E nebunia unuia ca Don Quijote necesară? – ne punem în final întrebarea”.

Constantin Marafet: „Mulţumesc Tudore! Să vă spun că am fost la fel împresionat de acestă carte. Am primit şi autograf după 35 de ani. La Focşani am văzut această carte, am cumpărat-o şi am mers pe o bancă şi am citit-o pe nerăsuflate. După doi-trei ani, Marin Ifrim mi-a povestit despre Liviu Ioan Stoiciu. Am mers la biblioteca din Focşani, mi-a spus cineva că este acolo. La Cenaclul <Duiliu Zamfirescu>, unde mergeam, l-am văzut de câteva ori, dar n-am avut curajul să mă apropii de el. De câte ori citesc <La fanion>, visurile mi se amestecă. După 35 de ani am avut şansa să reeditez cartea, tot debutul şi a introdus şi poeme din <Caietele dedutanţilor>. Este o altă carte. Am rugat-o pe dna Bahna să scrie şi o prefaţă”.

 Mioara Bahna: „Îmi vine să vorbesc despre un poet important, de fapt este o bucurie, lansarea de astăzi este deosebită. Întâmplarea m-a făcut să îl descopăr şi ca prozator. Am scris o cronică la volumul <Vrăjmaş> prin care am dorit să vă incit să citiţi cartea. Nu este o carte usor de citit.  Din perspectiva unei cariere reprezentative pentru literatura română contemporană, Liviu Ioan Stoiciu readuce, prin cartea de faţă, în atenţia publicului cititor, o parte semnificativă a începuturilor creaţiei lui poetice, dar şi avataruri ale acesteia şi ale unei evoluţii sinuoase, mai ales în plan ocupaţional, indirect, prin poeziile care alcătuiesc volumul, şi, direct, prin ceea ce numeşte mica (…) biografie, scrisă în 1979, la iniţiativa Editurii Albatros din Bucureşti şi reluată în ediţia de faţă. În acest scop textele care alcătuiesc volumul <La fanion> sunt urmate de cele publicate în <Caietul Debutanţilor>, de către editura Albatros, în 1977 şi 1978. (…) În poezia din volum, Liviu Ioan Stoiciu transpune, de fapt, într-o cvasi-permanentă tendinţă regresivă, un imaginar construit în jurul unui spaţiu matricial, al împlinirilor, epurate, prin candoare, de orice ingerinţă a unui concret meschin şi netezind, în acest fel, deliberat, incongruenţele dintre exist şi dorit, în acest scop eul având de luptat, în primul rând, cu sine: <să îţi ţii gura/ la piaţă…>. (…) Liviu Ioan Stoiciu readuce, în concluzie, prin această reeditare a volumului <La fanion>, în faţa publicului, lirica sa de început, unde abundenţa imagistică, organizată prin valorificarea unui inventar referenţial incalculabil, constituit din juxtapunerea a tot ce compune imediatul, a fost creuzetul în care s-au plămădit datele esenţiale ale creaţiei sale, al căror polisemantism nu poate eluda niciodată definitiv punctul iniţial al creaţiei”.

Liviu Ioan Stoiciu: „Iniţiativa apariţiei acestei ediţii a debutului meu editorial prin concurs la Editura Albatros, <La fanion>, în 1980 (debut editorial precedat de cicluri ale mele de versuri din două <Caiete ale debutanţilor> 1977 şi  1978, incluse aici la final) – aparţine în exclisivitate scriitorului Constantin Marafet şi editurii sale, Rafet. Îi mulţumesc. O carte originală de fapt, cu o prefaţă de Mioara Bahna. Mă simt cu 30 de ani mai tânăr pe dinăuntru. Am să fac nişte paranteze. M-am gândit cum am plecat eu la drum ca scriitor. Îndoielile continuă şi astăzi. (A continuat, ca o poveste, prezentarea propriei vieţi.) Dacă am ajuns până aici (la o întrebare a dnei Ecaterina Chifu), am ajuns datorită scrisului. Dacă n-aş scrie, eu nu ştiu ce m-aş face. Am avut un mare secret: am scris numai pentru sertar. Nu m-a interesat să rup gura nimănui. Uit imediat după ce scriu. La poezie, dacă nu uiţi, te repeţi. De la <La fanion>, la <Inima de raze> am ars alte etape. Sunt cărţi complet diferite. Am în sertar o grămadă de texte. După revoluţie (la o întrebare a dlui Viorel Frâncu), am explodat în publicistică, în eseistică. Dacă mai continuăm să ne vindem materia primă, vom fi o colonie, tindem să dispărem ca naţie, vom fi o curiozitate a naturii. Aştept (la o întrebare-sugestie a dlui Tudor Cicu, referitor la <cetăţean de onoare>) un loc de veci”. George Anghel a conchis: „Să urăm dlui Liviu Ioan Stoiciu <La mulţi ani!> Mă bucur că v-am cunoscut”. Un final deosebit l-a constituit „Dan Manciulea şi chitara sa”, cu melodii pe versurile poeţilor râmniceni. Totul s-a încheiat la cafeaua literară, cu acordarea de autografe.

          Sâmbătă, 21 februarie, începând cu ora 11:00, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi închinată lansării de carte: „Patria în opera lui Grigore Vieru”, autor Sava Bogasiu (pr. prof. dr. Mihail Milea). Vă aşteptăm.

 

Gloria a încheiat amicalul cu FC Puiești cu 5 la 2

de

Gloria a întâlnit, sâmbătă, echipa buzoiană de Liga a IV-a FC Puiești. Partida disputată pe stadionul de atletism s-a terminat cu scorul de 5-2 (2-1), iar antrenorul Gloriei s-a declarat mulțumit de rezultat.

,,A fost un antrenament util cu una dintre echipele bune ale județului, însă, din păcate, este doar al doilea joc pe care l-am disputat pe iarbă. Sperăm ca în continuare să fie tot așa cald pentru a ne putea antrena tot pe acest teren (n.r., de la stadionul de atletism), să nu mai facem pe sintetic, deoarece s-a observat o stare de oboseală la jucători. Referitor la lot, noi sperăm să-i ținem pe toți care sunt în momentul de față, fiindcă vedeți ce se întâmplă în fotbalul românesc. Este urgie, am înțeles că și Slobozia are probleme și m-au sunat vreo șase jucători de acolo, că vor să vină la noi, însă nu suntem în stare să-i plătim pe ai noștri”, a declarat tehnicianul grupării din Crâng, Viorel Ion, pentru liga2.ro.

Gloria rămâne, rând pe rând, fără meciuri amicale

de

După ce cantonamentul din Turcia s-a anulat, Gloria Buzău rămâne, rând pe rând, fără meciuri de verificare, din cauza condițiilor meteo și a stării proaste a terenurilor.

Potrivit Liga2.ro, gruparea buzoiană și-a anulat cele două teste, ambele cu Înainte ­Mo­delul, iar acum echipa lui Viorel Ion ar putea să nu joace încă două amicale din cele trei programate până la reluarea campionatului. „Dubla” cu Fortuna Poiana Câmpina e foarte posibil să nu se mai dispute, deoarece conducerea prahovenilor le-a dat actele jucătorilor pentru a-și căuta alte echipe.

Gloria ar fi trebuit să joace sâmbătă, la Buzău, și miercurea viitoare, pe 18 februarie, în deplasare, cu Fortuna, locul 2 în Seria a II-a a Ligii 2, însă perioada pe care aceștia o traversează e critică. Potrivit Liga2.ro, mai rămâne stabilit doar amicalul cu CS Mioveni. 

„Avem o dublă cu Fortuna Câmpina, pe 14 și pe 18, dar înțeleg că și la ei sunt probleme de efectiv și nu știu dacă merg mai departe sezonul următor. Sunt probleme destul de grave și la ei. Așa că certitudine este doar Mioveniul, ultimul joc de pregătire din planul nostru, pe 21, în deplasare, asta pentru că prima etapă o jucăm la Dorohoi și avem nevoie de un joc în deplasare mai puternic, care să ne arate exact nivelul la care suntem”, a declarat președintele Gloriei, Dan Tulpan.

Pentru a recupera din handicapul lipsei jocurilor de verificare, „glorioșii“ intențio­nează să dispute joi, pe terenul sintetic, un meci amical cu Voința Lanuri sau cu propriii juniori republicani. Până acum, Gloria a disputat doar trei amicale: 1-2 cu CS Ștefănești, 2-0 cu Olimpia Râmnicu Sărat și 8-2 cu selecționata Pogoanele/ Căldă­răști.

Bârsănel, oficial la CF Brăila

de

CF Brăila a anunțat transferul fundașului George Bârsănel, fost component al lotului Gloriei Buzău.

„Astăzi, 10 februarie 2015, fundașul George Bârsănel a semnat cu CF Brăila! Este născut pe 9 aprilie 1989, în București, evoluează pe postul de fundaș central și are o înălțime de 1,87 cm. A evoluat de-a lungul carierei la următoarele: ACU Goldis Arad, FCM Târgoviște, Tricolorul Breaza, Juventus București, CS Ștefanesti și Gloria Buzău. Bine ai venit, George!“ a scris cfbraila.ro.

Bârsănel, primul transfer din această iarnă al echipei lui Alin Pânzaru, a semnat un contract valabil pe un an, cu drept de prelungire pe încă unul.

Buzoianul Alin Manea: „Obiectivul meu este să rămân la prima echipă a Craiovei“

de

În 2009, pe când avea doar 15 ani și juca la Șoimii Buzău, se remarca la faza zonală a Cupei Hagi. Astăzi, buzoianul Alin Manea, aflat nu demult în atenția unor cluburi precum Liverpool, a fost ales de Sorin Cîrțu să se antreneze cu echipa mare a CSU Craiova. Fotbalistul de națională a vorbit în cadrul unui interviu acordat pentru site-ul clubului

CENACLUL „ALEXANDRU SIHLEANU” DE VREI SĂ-ŢI FIE BINE, GREŞELI SĂ NU REPEŢI

de

Sâmbătă, 24 ianuarie, ziua Unirii Principatelor române, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu un moment poetic, asigurat de Matincă Costea cu „Hora Unirii” de Victor Tulbure şi un scurt moment de divertisment, un text, „Sus Costică”, creaţie personală şi două texte, „Georgeta la farmacie”, şi „Amor muncitoresc”, culegere. Aplauze pentru prestaţie.

A urmat lectorul de serviciu, Valeria Popa, cu fabule. Pentru a sublinia importanţa zilei de azi, dna Popa a recitat şi o poezie patriotică, creaţie proprie. Dna Valeria Popa a lecturat astăzi un grupaj de patru fabule. Se pare că are înclinaţie spre acest gen literar, dovedind simţ de observaţie şi aplecare spre micro cosmos. Poate fi şi un mijloc de educaţie, nu numai de relaxare.   

„Dna fabulei, cum am numit-o, a reuşit să ne amuze şi de data aceasta, graţie imaginaţiei prin personaje transfigurate, dar care vizează o doză de înţelepciune. M-au încântat, în mod deosebit, personajele „broscuţa” şi „măgarul”. (Matincă Costea)

„Mica Unire a fost deosebit de mare, pentru că Marea Unire de la 1 decembrie nu putea avea loc. Mica Unire a avut loc datorită şi unei conjucturi europene, războiul Crimeii. Alexandru Ioan Cuza, ca om politic, şi-a făcut datoria făţă de ţară. Trebuie să mărturisesc, m-am îndrăgostit de fabulă”. (Dumitru Hangu)

„Văd că dna Popa are mult talent pentru fabulă şi genul acesta i se potriveşte. Să scrie în continuare pentru că este plăcut ce scrie”. (Safta Leaută)

„Se împlinesc 167 de ani de la naşterea lui Ioan Slavici (n. 18 ian. 1848 – m. 17 aug. 1925), cel care împreună cu M. Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale sunt cunoscuţi ca cei patru clasici ai literaturii române. Momentul 24 ianuarie este Unirea Moldovei cu Muntenia la Iaşi pe 5 ianuarie şi pe 24 ianuarie la Bucureşti. Acest deziderat care s-a înfăptuit la 24 ianuarie a fost visul paşoptiştilor. Lectorul de serviciu, Valeria Popa, ne-a prezentat patru fabule reuşite, fiecare dintre cele patru poezii lecturate prezintă şi au structura unei fabule adevărate, sunt educative. Mă bucur că această specie o putem asculta astăzi la Cenaclul.  O felicităm! Fabula este un mijloc mai discret de a scoate în relief moravurile societăţii”. (Aneta Pioară)

„În Cenaclul nostru avem un unicat, o fabulistă, îndrăgostită de literatură şi ar trebui să ne mândrim. Îmi aminteşte de Trio Grigoriu şi broscuţa Oac. O apreciez pe dna Popa pentru că este o luptătoare, cu mijloace modeste reuşeşte să realizeze lucruri frumoase. Cred că şi-a ascuţit creionul la Cenaclu. Ce mă uimeşte, dna râde  de noi, dar râde fin, la sfârşit morala. Sunt lucruri frumoase”. (Dan Mihail Zamfirescu)

„La 24 ianuarie, lucrările Cenaclului „Alexandru Sihleanu” au avut ca pivot central Unirea pe care a elogiat-o dl Matincă Costea. Dna Valeria Popa este o dnă fabuloasă a Cenaclului. Unirea în concept filozofic, pe care şi dna Popa îl semnalizează într-o poezie patriotică, menţionează că unirea se realizează cu paşi mici, pornind de la două persoane. Dna Popa priveşte unirea unirea dintre lumea animală şi cea umană, şi unirea între  necuvântîtoare. Trebuie observat spiritul foarte puternic de fin observator al mediului înconjurător. Încheiem cu morala : fără unire nu există viaţă, unirea este motorul vieţii. Mulţumim şi îi dorim inspiraţie în continuare. (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)

La final s-a intonat „Hora Unirii”.

Sâmbătă, 31 ianuarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Safta Leaută.

 

Vasile  GHINEA

România reinventată: Ieșiți la vot!

de

Ce au în comun  decembrie ‘89, 3 noiembrie 1996 și 16 noiembrie 2014? Să nu vorbim despre decembrie ‘89. Încă nu s-a spus adevărul și nu sunt pregătit să spun ce simt, nici să speculez. Să păstrăm un dram de decență în amintirea jertfei tinerilor.