Marin IFRIM

            Timp de aproape patru luni am avut onoarea de a mă adresa dumneavoastră, cititorilor cotidianului OPINIA, în fiecare zi de luni. Poate nu întotdeauna subiectele abordate au fost inspirat alese sau pe placul unora, poate altora tonul li s-a părut a fi prea pătimaş, dar vă asigur că am scris din suflet, încercând să comunic şi prin acest mod cu dumneavoastră.

            În finalul schiţei “Bacalaureat”, inegalabilul Ion Luca Caragiale o prezintă pe Cucoana  – Caliopi Georgescu – în ipostaza mamei fericite, care oferă autorului o cupă de şampanie rostind din adâncul sufletului ei împlinit: “Uf!… am scăpat! Am dat şi bacaloriatul ăsta!”. Chipul cucoanei radia, întrucât “palpitaţiile ei de mamă” se încheiaseră: Ovidiu, în esenţă un “prâslea” netot, luase “bacaloriatul”, deşi iniţial la Morală, tocmai la Morală – care nu avea nici în clin nici în mânecă cu viitoarea lui profesie, cea de avocat – fusese notat cu trei.     

            Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat zilele trecute un mesaj, prilejuit de începerea anului şcolar 2012/2013. Cuvintele Preafericitului se adresau, deopotrivă, elevilor din învăţământul preuniversitar românesc, părinţilor acestora, dar şi profesorilor, care sunt primii chemaţi să se adreseze sufletului şi minţii celui din bancă pentru a-i modela personalitatea şi a-i forma caracterul.

            În curând va începe campania electorală pentru alegerile parlamentare programate pentru data de 9 decembrie. Aceste alegeri pun punct unui an alectoral foarte agitat şi încărcat, care a obosit lumea. Am avut alegeri locale, care întotdeauna implică un număr foarte mare de candidaţi, fiind o competiţie purtată cu pasiune din cel mai mic cătun până în reşedinţa de judeţ. A venit apoi referendumul în plină vară toridă, înregistrându-se un număr record de participanţi.

            Nu peste mult timp se va auzi sunând clopoţelul anului şcolar 2012/2013. Profesioniştii învăţământului preuniversitar vor intra în arenă, în spaţiul acela în care se desfăşoară, credem noi, cea mai nobilă activitate: aceea a cărei finalitate este formarea, dăltuirea personalităţii. Vor intra în arenă dedicaţi, gata să ofere cunoştinţe şi cultură, măiestrie, minte şi suflet, vor răspândi demnitate.

         Imediat după referendumul din 29 iulie, toată floarea Procuraturii şi DNA s-a repezit să verifice, să depisteze, să ancheteze neregulile, ilegalităţile din acea zi. Meticuloşi în a răspunde plângerilor penale formulate de PDL, ţara a devenit cabinetul de lucru al procurorilor dispuşi să-i bage lanterna în ochi şi Biblia sub nas chiar şi octogenarului transformat subit într-un pucist care a atentat la ordinea de drept, adică a votat împotriva lui Băsescu.

            Urechile noastre au îngăduit în ultima vreme rostiri precum „branconaj”, că doar e substantiv neologic, „a trimete – am trimes”, că doar e verb care se zice cu „e” apăsat în toate formele flexionare, până la fraze cu limpezimi de cristal şi logică extremă precum  „… sunt oameni care nu vreau să vorbesc cu tine”. Ele au devenit adevărate „succesuri” ale rostirii româneşti, cât mai libere şi directe, ziceri venite din toate zonele conştiintei publice.

         Mă gândeam, acum câteva zile, ce subiect să abordez pentru rubrica din cotidianul Opinia, când pe TVR 1 se derula un promo pentru o emisiune care se difuzează sâmbată, la ora 13,00, intitulată Ora Regelui. Mi-am dat seama că emisiunea este un exemplu al unei stări de normalitate, care nu o prea întâlneşti în România acestor vremuri, faţă de un subiect care a suscitat atâtea pasiuni acum 20 de ani.