Cazul Ponta și sindromul Hubris

Ca un vechi critic al stângii, trebuie să fac o mărturisire. La început, atunci când d-lui Victor Ponta abia îi mijeau tuleiele în politică, mi s-a părut un tânăr de viitor. „Micul ­Ti­tulescu“, după cum îl alinta mentorul său Adrian Năstase

Partidul România Unită, un loc ideal pentru Ponta

hiar și gândul că Victor Ponta – însoțit de numeroșii parlamentari social-demo­crați pe care se laudă că-i are la degetul mic – s-ar putea înscrie în formațiunea politică girată de Bogdan Diaconu, Partidul România Unită, căreia i se adaugă

O țară perfectă, conform DIICOT

Povestea „traficanților de arme“ din Carpați, dezvăluită recent într-un reportaj de pe Sky News, continuă să agite spiritele în România. Deși procurorii români se laudă că au descoperit deja „vinovații“, variantă preluată fără mari

Râde hârb de oală spartă

Nu sunt încă ferm convins de veridicitatea vreunuia dintre punctele de vedere legate de reportajul difuzat de postul britanic de televiziune Sky News ce cuprindea dezvă­luiri despre traficul cu arme din România. Deși înclin să cred că procu­rorul-șef

Minicinoși de profesie?

Între atâtea anchete, cercetări administrative, liste ale ororii ori, după caz, ale rușinii, toate în cel mai bolnav sistem al societății românești, Sănăta­tea, s-a trecut mult prea ușor peste mica furtună locală provocată de includerea

Locul I la exportul de țățism

Nu mă pricep la fonduri eu­ropene. Am o vagă idee des­pre ce înseamnă. Știu și eu cam cât știți și dumnea­voastră, cetățe­nii obișnuiți, care nu și-au dat doctoratul în asta.

Un comunist fără rușine

„Păstrez aminti­rea discuțiilor pe care le-am avut atât la Versoix, cât și la București, rela­ția cu Familia Regală fiind una de res­pect și de asumare a respon­sabilităților pe care fiecare le-am avut și le avem față de români“.