Povestea penală care îi are ca principali protagoniști pe (încă) viceguvernatorul Băncii Naționale Bogdan Olteanu și pe omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu nu face decât să confirme încă o dată practica numirilor politice în posturi-cheie, indiferent de poziția acestora, pe bani. Fie că însuși aspirantul cotizează, fiind conștient că își va recupera investiția într-un interval de timp suficient de rezonabil încât să meargă apoi pe profit, fie că banii sunt dați de un grup de interese care va avea mult de profitat de pe urma respectivei numiri. În acest context, nu pot să nu cred că și la Buzău s-a încercat o asemenea mișcare, devoalată de un fost lider al Partidului Social Democrat, care a afirmat public – ce-i drept, la adăpostul imunității parlamentare – că ar fi fost „încercat“ cu o sumă consistentă pentru a susține numirea unei anumite persoane în funcția de prefect.
Încheind paranteza locală, trebuie să remarcăm că, dincolo de aspectele penale ale cazului, afacerea numirii guvernatorului Deltei Dunării ar putea avea consecințe politice de neimaginat până vineri. Spunem acest lucru întrucât, mai devreme sau mai târziu, mai ales dacă Bogdan Olteanu va scrie repede și mult în fața procurorilor anticorupție, ițele vor conduce către președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care, oricum, este unul dintre susținătorii fățiș ai tăierii aripilor Justiției românești. Cum dosarul este unul cât se poate de serios, care se poate lăsa cu pușcărie pentru Tăriceanu, este de așteptat ca discursul acestuia îndreptat împotriva „binomului DNA-SRI“ să se radicalizeze, cu sprijinul necondiționat al televiziunilor lui Ghiță și Voiculescu.
Și atunci, președintele Senatului va descoperi că interesele sale coincid cu ale adversarului său recunoscut, fostul președinte Traian Băsescu, care, cel puțin deocamdată are de apărat doar onoarea Elenei Udrea, care se apropie cu pași repezi de pușcăriile patriei. Și, astfel, am putea asista la o reconciliere istorică între cei doi politicieni – căci oameni de stat nu le putem spune, atât timp cât și unul și celălalt se întrec în a ataca instituțiile statului pe care spun că îl slujesc ori l-au slujit -, totul în zăngănit de cătușe.