Viaţa noastră, a românilor, se desfăşoară zi de zi şi oră de oră sub semnul marelui dramaturg. Suntem în Anul Caragiale nu doar ca eveniment al istoriei literare, ci şi a trăirilor noastre cotidiene. Puţini sunt scriitorii a căror operă să conţină atât adevăr de viaţă precum este opera lui nenea Iancu. Buzăul se numără printre puţinele oraşe în care I.L.Caragiale a investit speranţa unei împliniri materiale, concesionând restaurantul Gării Buzău între 1894-1895. Deşi a dat un răsunător faliment- Buzăul îi păstrează vie amintirea prin conferinţele sale celebre despre „Prostia omenească”! Şi, slavă Domnului, exemple erau destule şi atunci ca şi acum. Scriind cartea „Caragiale-comersant la Buzău”, am sperat ca buzoienii, şi nu doar ei, îl vor aplauda pe hâtrul ploieştean când plin de humor, dar şi de tristeţe, ne trimite urarea „Bravos naţiune, halal să-ţi fie”. Trădare, trădare, dar să ştim şi noi!