Sâmbătă, 23 noiembrie, încă o sâmbătă de toamnă binecuvântată de Dumnezeu, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu un medalion satirico-umoristic susţinut de Matincă Costea pe un text de Mircea Crişan, „La un telefon public”, „Firul buclucaş” de Fred Firea şi „Eu şi Suzana”, şi un final cu aplauze.
A urmat lectorul de serviciu, Dan Mihail Zanfirescu, cu proză. Domnia sa a venit în Cenaclu cu poezie şi cu părerea de rău că trebuia să vină mai de mult. O poezie sensibilă, romantică, dar nu m-a convins. Adevărata revelaţie am avut-o cu proza. Lectura de astăzi se numeşte „Discuţii, discuţii”. Este o proză inedită, originală, se pare o piesă dintr-un întreg, cu o altfel de abordare a epicului. Textul nu dovedeşte numai talent, fluenţă epică, coerenţă, pe lângă o sensibilitate fără de care creaţia literară nu ar fi posibilă, ideea este susţinută, pe tot parcursul, analitic, psihologic. Autorul are proprietatea termenilor şi îi foloseşte cu sentimentul că ştie dinainte reacţia potenţialului cititor. Astăzi, cu un melanj între epic şi liric, folosindu-se de prietenul virtual, s-a dovedit şi un fin psiholog, să nu zic negustor, ceva à la Alexandru Lăpuşneanu: < Dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pe voi, dacă voi nu mă vreţi eu vă vreau pe voi >. Dacă nu vă place poezia mea, o veţi servi ca pe un sandviş. Şi asta a fost, dar un sandviş plăcut, de calitate, pentru că la elementul liric se autocenzurează. Şi mai este ceva. Se pare că ar putea accesa, marşa şi pe elementul fantastic. Este acolo în final, o cochetărie cu fantasticul care îmi dă speranţe: „În acest moment simt că mai este cineva în cameră cu noi. Parcă a trecut o adiere rece. Încet, să nu râdă de mine prietenul meu, privesc cu coada ochiului spre uşă. Ceva se întâmplă şi prietenul meu tace, îl simt încordat. Un murmur uşor, venit de sub noi, este amplificat de cameră .Ridic încet privirea spre lustră, privesc fereastra şi mă ridic puţin. Da, o vibraţie perfidă se simte. – Este? mă întreabă prietenul meu. – Da, un pui de cutremur, îi răspund şi încerc să fiu calm. Ne ridicăm şi aşteptăm ceva. Nu vorbim. Pe stradă lumea trece indiferentă”.
„În materialul prezentat astăzi, Dan Mihail Zanfirescu ne demonstrează că ştie să dialogheze şi să frazeze frumos îmbinând proza la modul armonios cu poezia. Este o lucrare ce te determină să o asculţi cu plăcere şi să-ţi dai seama că nu este un debutant. S-ar putea ca materialul să constituie un început de roman”. (Matincă Costea)
„Eu cred că dl Zanfirescu are capacitatea de a îmbina proza cu poezia şi într-adevăr a ieşit ceva plăcut, şi în viitor ar trebui să meargă pe calea pe care şi-a ales-o. Dan Zanfirescu peste ani: < Strădania cuvintelor se-adună / Când noaptea umbrei te-nfioară / Singure ce tristă consolare / În garderoba cu rochii şi taioare / Şi azi sorbim din poloboace / Cu mare grijă vinul / Ruleta rusă se întoarce / Final cu AVE facem plinul >>În încheiere, epigramiştii reprezintă baletul Uniunii Scriitorilor şi al literaturii… Întotdeauna sunt pe poante”. (Dumitru Hangu)
„Din materialul lecturat se observă sensibilitatea, trecerea cu uşurinţă de la melancolie, la bucurie. Are grijă în poezia < Peste ani > să ne amintească cum vom ajunge când ne vom lua rămas bun. Poezia <Păcat > este o satiră a mass-mediei. Astăzi mai rar poţi vedea, mai ales, persoane mature mergând la bibliotecă pentru a citi. Altă poezie, < Să nu uiţi > descrie dorul despărţirii a copiilor de părinţi migrând în alte ţări şi pe care îi văd doar în concediu, în rest sărută, plângând, fotografia lor. Să continue”. (Ion Cojocaru)
„Dl Matincă este medalionul viu al Cenaclului. Însufleţeşte la maximum atmosfera din cadrul Cenaclului creând o stare de spirit propice desfăşurării activităţii literare. Mi-au plăcut extraordinar povestirile, pline de înţelepciune, cum ar fi < Firul Buclucaş > cu Suzana, mi-a plăcut reţeta contra deochiului cu sacoşa roşie. Venind la lectorul de serviciu, dl Dan Zanfirescu, care regretă că a venit târziu în Cenaclu, acum şase ani şi spre echilibrarea dezamăgirii urmează să continue, < à la long >, să recupereze. Dl Dan Zanfirescu este în pericol literar şi-l văd prăbuşindu-se într-o dramaturgie. Consider < Discuţii, discuţii > ca un început de piesă de teatru deosebit de atractivă. Condeiul lui are ieşiri scriitoriceşti remarcabile, cum ar fi: < şpriţ de cuvinte >, < vivat ecranul >, < drogul vizual >, vizavi de televizor şi ca idee terapeutică este legat de o terapie sufletească, un < spa > însoţit de poezii dragi sufletului uman. Aştept o scriere dramatică”. (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)
„Este o altfel de proză. Este o proză analitică, de factură psihologică. Autorul vorbeşte cu autorul. Prietenia este o floare rară, care se poate scutura foarte repede. Bănuiesc că are prieteni mari. Este o mare artă să te întrebi dacă au procedat bine. Este o idee mare şi modul realizării este deosebit. Arta este compusă din idee şi formă. Poeziile îmi aduc aminte de Esenin, critică femeia, de Baudelaire. Lirica este puţin desuetă. A vorbi cu tine însuţi este o idee deosebită. Să continue cu proza, pentru că o face după toate canoanele. (Nicu Oaie)
Sâmbătă, 30 noiembrie, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi Ion Cojocaru.
