Marin IFRIM

Miercuri, la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman“, poetul brașovean A­drian Munteanu a susținut, timp de o oră, un recital din propria sa poezie.

Dintre toţi scenografii care au colaborat cu Teatrul „George Ciprian”, absolut toţi profesionişti desăvârşiţi, cea mai prolifică s-a dovedit ­Li­liana Cenean. Am avut satisfacţia să lucrez cu domnia sa, direct la scenă, pe viu, cum se spune, la patru din

La Editura Muzeelor ­Li­terare din Iaşi, a apărut antologia Salonul de literatură „Junimea”, seria a III-a, ediţia I. Un volum consistent, de 221 de pagini, cuprinzând, în urma unei selecţii drastice, creaţiile a doar şase tineri poeţi

Mai erau vreo trei zile până la Ziua de Paște a anului 1998. Mă pomenesc la scenă cu Gri­gore Meica, mașinistul-șef al Teatrului „George Ciprian“

Stelian Grigore e deja o legendă a locului. Parcă s-ar fi născut înaintea comunei în care locuiește: Țintești, Buzău.

După recunoaşterea oficială a Teatrului Popular, a început sarabanda spectacolelor cu : „Simple coincidenţe” de Paul Everac, „Kathleen” de M. Sayers, coupe-ul „Falsa lui Pathlen” şi „Peştera din Salamanca”. În cartea lor, Nicolae Răican

În timp de lucram la volumul „Cartea teatrului” (Evocări din culisele Teatrului „George Ciprian”, Ed. „Teocora, Buzău, 2015), ­pu­blicând în presă fragmente din viitoarea carte, mi s-a atras, oarecum dojenitor, atenţia că

Așa cum am mai spus, cel mai important eveniment cultu­ral din viața mea nu este reprezentat de cele 30 de cărți, publicate până acum, ci faptul că eu sunt cel ca­re a bătut primul gong la inau­gurarea primului și singurului teatru profesionist pe care l-a avut vreodată Buzăul

Ocupat cu propria mea li­te­ratură, atâta şi aşa cum e, puţină şi chinuită, nu prea am mai avut timp să privesc în marea ogradă a breslei noastre, la mişcările browniene ale celor vreo 2.600 de colegi între colegi

George Stoian s-a născut și a copilărit în satul Ritiș, din județul Sibiu. Pentru că aici a simțit pentru prima dată emoția primelor aplauze, aici a văzut pentru pri­ma dată ce înseamnă un spectacol de teatru

La sfârșitul săptămânii trecute, la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman“, în prezența unui public select, a avut loc lansarea volumului de versuri „Nu ucideți bucuriile“, al buzoianului Dumitru K. Negoiță, membru al Ligii Scriitorilor din România, Filiala Vran­cea.

În cea de-a unsprezecea scrisoare a lui George Ciprian către şeful Centralei Editoriale – datată luni, 13 iulie 1964 -, avem încă o dovadă a eleganţei stilistice a actorului şi dramaturgului de origine buzoiană, o exprimare eliptică, însă

Mi-l amintesc cu oarecare nostalgie în suflet pe scriitorul complex Grigore Radu Stă­nes­cu, unul dintre cei mai sociabili intelectuali râmniceni

   Dintre toți marii actori în preajma cărora am avut ocazia să muncesc în teatru, cel mai apropiat de tehnicieni a fost, categoric, regretatul Radu Panamarenco.

Pe Dumitru Mihai nu-l cunosc decât din spusele pu­blicistului Dumitru K. Negoiţă. Câteva date am găsit pe ultima copertă a cărţii sale de versuri „Urmuziene”, apărută recent la Editura „Teocora”: s-a născut la 16 august 1942

„Nu ucideţi bucuriile” este una dintre cele mai bune cărţi semnate până acum de Dumitru K. Negoiţă. Pentru Dumitru K. Negoiţă, literatura are rolul unui balsam de suflet, cu care – în clipele tot mai puţine, de care omul

Marele actor Sebastian Papaiani face parte din trupa de aur care a inaugurat teatrul buzoian, cu premiera „Omul cu mârțoaga“.

Victor Radovici a fost unul dintre cei mai interesanţi colaboratori ai Teatrului „George Ciprian”. El a fost şi unul dintre entuziaştii care au fondat Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ

Scriitoarea Lăcrămioara Stoenescu şi-a dedicat mare parte din viaţă „redând” cuvântul victimelor politice ale regimului comunist. Povestea Lăcrămioarei Stoenescu este cutremurătoare din perspectiva