Actor și poet, un hibrid performant!
Miercuri, la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman“, poetul brașovean Adrian Munteanu a susținut, timp de o oră, un recital din propria sa poezie.
Miercuri, la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman“, poetul brașovean Adrian Munteanu a susținut, timp de o oră, un recital din propria sa poezie.
Dintre toţi scenografii care au colaborat cu Teatrul „George Ciprian”, absolut toţi profesionişti desăvârşiţi, cea mai prolifică s-a dovedit Liliana Cenean. Am avut satisfacţia să lucrez cu domnia sa, direct la scenă, pe viu, cum se spune, la patru din
La Editura Muzeelor Literare din Iaşi, a apărut antologia Salonul de literatură „Junimea”, seria a III-a, ediţia I. Un volum consistent, de 221 de pagini, cuprinzând, în urma unei selecţii drastice, creaţiile a doar şase tineri poeţi
De 26 de ani Buzăul se prăbuşeşte la propriu şi la figurat. Nu avem străzi, şi trotuare pe care să nu-ţi rupi nu doar maşina, ci şi picioarele, câinii ne tabără în haite, caracatiţa mafiotă roşie controlează totul
Mai erau vreo trei zile până la Ziua de Paște a anului 1998. Mă pomenesc la scenă cu Grigore Meica, mașinistul-șef al Teatrului „George Ciprian“
Stelian Grigore e deja o legendă a locului. Parcă s-ar fi născut înaintea comunei în care locuiește: Țintești, Buzău.
După recunoaşterea oficială a Teatrului Popular, a început sarabanda spectacolelor cu : „Simple coincidenţe” de Paul Everac, „Kathleen” de M. Sayers, coupe-ul „Falsa lui Pathlen” şi „Peştera din Salamanca”. În cartea lor, Nicolae Răican
În timp de lucram la volumul „Cartea teatrului” (Evocări din culisele Teatrului „George Ciprian”, Ed. „Teocora, Buzău, 2015), publicând în presă fragmente din viitoarea carte, mi s-a atras, oarecum dojenitor, atenţia că
Așa cum am mai spus, cel mai important eveniment cultural din viața mea nu este reprezentat de cele 30 de cărți, publicate până acum, ci faptul că eu sunt cel care a bătut primul gong la inaugurarea primului și singurului teatru profesionist pe care l-a avut vreodată Buzăul
Ocupat cu propria mea literatură, atâta şi aşa cum e, puţină şi chinuită, nu prea am mai avut timp să privesc în marea ogradă a breslei noastre, la mişcările browniene ale celor vreo 2.600 de colegi între colegi
George Stoian s-a născut și a copilărit în satul Ritiș, din județul Sibiu. Pentru că aici a simțit pentru prima dată emoția primelor aplauze, aici a văzut pentru prima dată ce înseamnă un spectacol de teatru
La sfârșitul săptămânii trecute, la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman“, în prezența unui public select, a avut loc lansarea volumului de versuri „Nu ucideți bucuriile“, al buzoianului Dumitru K. Negoiță, membru al Ligii Scriitorilor din România, Filiala Vrancea.
În cea de-a unsprezecea scrisoare a lui George Ciprian către şeful Centralei Editoriale – datată luni, 13 iulie 1964 -, avem încă o dovadă a eleganţei stilistice a actorului şi dramaturgului de origine buzoiană, o exprimare eliptică, însă
Mi-l amintesc cu oarecare nostalgie în suflet pe scriitorul complex Grigore Radu Stănescu, unul dintre cei mai sociabili intelectuali râmniceni
Dintre toți marii actori în preajma cărora am avut ocazia să muncesc în teatru, cel mai apropiat de tehnicieni a fost, categoric, regretatul Radu Panamarenco.
Pe Dumitru Mihai nu-l cunosc decât din spusele publicistului Dumitru K. Negoiţă. Câteva date am găsit pe ultima copertă a cărţii sale de versuri „Urmuziene”, apărută recent la Editura „Teocora”: s-a născut la 16 august 1942
„Nu ucideţi bucuriile” este una dintre cele mai bune cărţi semnate până acum de Dumitru K. Negoiţă. Pentru Dumitru K. Negoiţă, literatura are rolul unui balsam de suflet, cu care – în clipele tot mai puţine, de care omul
Marele actor Sebastian Papaiani face parte din trupa de aur care a inaugurat teatrul buzoian, cu premiera „Omul cu mârțoaga“.
Victor Radovici a fost unul dintre cei mai interesanţi colaboratori ai Teatrului „George Ciprian”. El a fost şi unul dintre entuziaştii care au fondat Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ
Scriitoarea Lăcrămioara Stoenescu şi-a dedicat mare parte din viaţă „redând” cuvântul victimelor politice ale regimului comunist. Povestea Lăcrămioarei Stoenescu este cutremurătoare din perspectiva