Marin IFRIM

Spicuiri din istoria poliției la Buzău

de

În 4 septembrie 1389, se men­ționa, pentru prima oară, în documentele noastre, ma­re­le vor­nic care avea în atribuții, în afara prolemelor judecă­to­rești, penale sau civile, și pe cele ce țineau de asigurarea ordinii în țară. În urma reformelor lui vodă C. Mavrocordat, de la jumătatea se­colului al XVIII-lea, se va ajunge ca ispravnicul județului să aibă o serie de slujitori cu atribuții administrative și polițienești (odobași, beșlii, căpitani, iuzbași, seimeni, le­fegii, stegari etc.).  În anul 1780, în Țara Românească se numărau 3.500 de slujbași, în cele 17 județe. Numărul acestora va crește odată cu instituția Agiei. Reformele lui Alexandru Ipsilanti de la 1775 aduceau instituția poliției sub conducerea unui mare (vel) Agă, ce avea în subordine pe vel căpitanul de dorobanți, situație ce se va legaliza prin Pravilniceasca Condică din 1780. Pentru cei dedați la ,,fapte rele“, încă din 1779 dom­nitorul orânduise la ju­dețe, în afara celui cu atribuții militare, un polcovnic (colonel) cu 30 de slujitori.

La nivel de plasă continuau să se ocupe de problemă zap­ciii, care, nefiind salarizați, se dedau unor abuzuri deosebite ce îi vor face celebri.

Odată cu Regulamanetele Organice se vor ivi alte structuri, cum ar fi Spătăria, care avea la nivel de județ un număr de 150 de cătane care țineau de Căpitănii. Din păcate căpitanii și polcovnicii erau înlocuiți de fiecare dată când se schimba spătarul căruia îi erau subordonați.  Cum cătanele și comandanții lor nu primeau niciun fel de plată, fiind, între altele, datori să achite șapte lei pe an spătarului, drumul spre abuzuri era liber.

Se va ajunge chiar la o ,,colaborare” între hoți și cătane, primii cedând  o parte din prăzi. În fața acestei situații Marea Vornicie din Lăuntru a trecut la organizarea poliției începând cu numirea polițaiului maister în orașe, cu un re­gu­lament clar. Subordonații a­cestuia erau casinpristavii, epis­tații, un logofăt, cinci do­ro­banți și tulumbagibașa, cel care se ocupa, cu tulumbagiii săi de pro­blema incendiilor. Car­ti­erele (vopselele sau culorile) și mahalalele erau su­prave­gheate de casinpristavii. În atribuțiile polițailor intrau probleme diverse, mergând de la carantine­le orașelor, situația cân­tarelor din piețe și târguri, alinierea ulițelor și până la contractele negustorești în caz de litigiu. Pentru situațiile polițienești din județe, se rețineau do­robanții direct subordonați Departamentului din Lăuntru. Vătășeii de sate se ocupau cu ordinea și erau subordonați sfaturilor sătești. Toată comunitatea sătească era obligată să se ocupe de problema ordinii publice. Până la sosirea poterelor de la județ, sătenii erau obligați să ur­mărească sau să anihileze bandele de hoți sau tâlhari.

Alexandru Gaiță

Falsa iluzie a afirmării prin Facebook

de

La sfârșitul săptămânii trecute, am fost – împreună cu scriitoarea și traducătoarea Marilena Lică Mașala, venită special din Franța – , la o mani­festare culturală organizată de Centrul Cultural Pitești. Cu acest prilej, am vizitat Filiala Argeș a Uniunii Scriitorilor din România (președinte, Dumitru Augustin Doman) și Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu“,  aici fiind invitat de poeta Lucreția Picui.

M-am bucurat de compania unor poeți celebri, precum Virgil Diaconu (originar din Râmnicu Sărat) și Aurel Sibiceanu. Firește, câțiva dintre scriitorii locului, nume consacrate la nivel național, m-au întrebat ce mai e nou prin lite­ratura buzoiană, întrebare finalizată mai mereu cu „scriitorul x ce mai face?” . Dacă, prin anii 80, aflat, de exemplu, tocmai pe la Oradea, eram întrebat doar ce mai face Alex. O­proescu, de această dată aria interesului interlocutorilor mei față de scriitorimea buzoiană s-a extrins cu două nume: Valeria Tăicuțu și Dumitru Pană. Am încercat să plusez și eu câteva nume, însă, de fiecare dată, mi s-a răspuns nonșalant: „Îmi pare rău, nu am auzit de numele lor…“.

Ca atare, m-am convins încă o dată că Facebook-ul nu rezolvă problema fundamentală a afirmării unui scriitor, acesta fiind doar o simplă și subiectivă oglindă egocentrică.

Lipsa educației ecologice, o barieră în calea colectării selective (P)

de

Cel mai recent  Eurobaro­metru al Comisiei Europene arată că jumătate dintre ro­mâni sunt preocupați de colec­tarea selectivă a deșeurilor de hârtie, carton, plastic sau sticlă, comparativ cu 90% dintre europeni. Același studiu arată că românii sunt dispuși să colecteze selectiv sticle de plastic sau alte materiale de plastic în procent de 60%, media europeană fiind de 90% în cazul acestor deșeuri. Pe locurile următoare se află colectarea selectivă a deșeurilor de sticlă, cutiilor metali­ce, deșeurilor de bucătărie, deșeurilor electrice și electro­nice, pe ultimul loc aflându-se deșeurile de grădină.

Practic, țara noastră se află la coada clasamentului european în ceea ce privește dis­po­nibilitatea de a sorta deșeurile menajere, alături de state precum Letonia și Cipru; acest fapt este dovedit de statisticile anuale, care arată ca în România sunt reciclate doar 1% dintre deșeuri.

Majoritatea românilor, pes­te 60%, și-ar dori mai mul­te instalații de reciclare și com­postare a deșeurilor în zona unde locuiesc, în timp ce 58% dintre aceștia declară că își doresc asigurări mai clare că deșeurile sunt într-adevăr reciclate. Totodată, aproape jumătate dintre cei chestionați spun că au nevoie de mai multe informații despre cum și unde se separă deșeurile. Doar un procent de 40% s-ar lăsa convinși să colecteze selectiv mai mult dacă s-ar oferi stimulente financiare, precum ga­ranții și tarife reduse. În ceea ce privește acțiunile pe care românii le-ar întreprinde pentru a reduce cantitatea deșeurilor generate, cei mai mulți dintre aceștia, 72%, declară că ar fi dispuși să cumpere exact cât au nevoie pentru a limita deșeurile generate. 60% dintre românii chestionați spun că ar depune eforturi pentru a re­para aparatele stricate înainte de a cumpăra unele noi, în timp ce 48% ar evita să cum­pere produse „supra-amba­late“. În ceea ce privește bunurile de folosință îndelungată și decizia de cumpărare, cei mai mulți dintre românii implicați în studiu au declarat că metoda producătorului care ar lua înapoi produsul vechi, atunci când se face o noua achiziție, i-ar influența cel mai mult decizia de cumpărare. De asemenea, românii declară că sunt influențați și de o perioadă de garanție cât mai mare la produs, dar și de utilizarea cât mai îndelungată a produsului în cauză.

Datele de mai sus constituie un imbold pentru eforturile depuse de operatorul de salubritate de a implementa acest sistem, de colectare duală, și în municipiul Buzău. Aceasta și pentru că legislația europeană din domeniul salubrizării este transpusă și în legislația românească, prin Legile 101/2006 și 211/2011. Articolul 24 alin. 6, lit. d) din această ultimă lege prevedere clar obligativitatea „membri­lor comunităților locale, persoane fizice sau juridice, de a asigura precolectarea separată, în recipientele asigurate de operatorul serviciului, distinct inscripționate și amplasate în spații special a­me­najate, a deșeurilor pe care le-a generat în propria gospodărie sau ca urmare a activității lucrative pe care le desfășoară“. Dincolo de obligativitatea cetățenilor, și operatorul de salubritate este obligat să asigure colec­tarea separată a deșeurilor reci­clabile. Mai mult, Legea 211/2011 stipulează clar că autoritățile publice locale „au îndatorirea de a atin­ge, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare și reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităților de deșeuri, cum ar fi hârtie, me­tal, plastic și sticlă, provenind din deșeurile menajere și, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deșeuri sunt similare deșeurilor care provin din deșeurile menajere“.

RER Ecologic Service a demarat deja toate demersurile necesare pentru respectarea legii, prin dotarea cetățenilor cu saci galbeni necesari pentru realizarea colectării duale. Eforturile RER sunt vizibile în anumite zone ale orașului, unde campania „Sacul galben“ a ajuns;  mai precis, cetățenii au în   permanență saci galbeni, există ma­șini speciale pentru transpor­tul acestora, ma­șini dis­tinct inscripționate, care func­ționează conform u­nui gra­fic stabilit.

Problema cea mare nu este însă, de infrastructură, ci mai mult aceea a lipsei cunoș­tin­țelor oamenilor din acest do­me­niu, reticența acestora, lip­sa unor informații solide care să determine modificări la nivelul comportamentului ecologic. Se­sizând o lipsă acută a unor astfel de informatii, RER a demarat o amplă campanie de infor­mare, care se bazează, în special, pe repetarea mesajului campaniei în mod siste­matic, până când acesta este însușit de fiecare cetățean în parte.

 

Vaccin DNA pentru întreaga populație?!

de

Nu-mi pot da seama da­că activitatea DNA se des­fășoară într-un ritm lent, obișnuit sau rapid. Totuși, pe zi ce trece, observ că instituția respectivă are de lucru din ce în ce mai mult.

Alexandru Bolache, debutul anului 2014

de

Alexandru Bolache este născut la 29 august 1968, în Buzău. Este membru fondator al Cenaclului AntePortas  al Casei de Cultură a Sindicatelor. A publicat versuri în Almanahul „Renașterea Buzoiană”

Virusați și dependenți…

de

După o tăcere ceva mai îndelungată, zilele trecute mi-a scris poetul Ion Liviu Otânceală, fost redactor la Pro Tv Buzău și fost coleg de redacție la fostul ziar „Informația Buzăului”, plecat în

Drum scurt și veșnică pomenirea

de

Infractoarea Elena Udrea a spart banca de spermă morală a lumii politice românești. Filmată pe un fundal complet negru, într-o regie profesionistă desăvârșită, fără cagulă

Dobândă la bătaia de joc

de

Nu știu cum se desfă­șoară, în alte orașe, relația dintre client și bancă, dar constat că, zilnic, aici, la Buzău, băncile nu au niciun fel de respect pentru cei de pe urma cărora ele își etalează prosperitatea postdecembristă.

Ionuț Tudorancea, un râmnicean la Națională

de

Un jucător râmnicean, de nici 17 ani, a fost convocat la lotul reprezentativ de fotbal. Este vorba de Ionuț Tudorancea, care evoluează în tricoul formației Olimpia Râmnicu Sărat și face parte din lotul U17,

În plină involuție morală

de

Trăim într-o confuzie de conștiință, unică în istoria acestei țări. Dincolo de greutățile vieții de zi cu zi, marea problemă a acestor vremuri este, categoric, nemaipomenita involuție mora­lă.