Produs renumit în Evul Mediu şi până în secolul al XX-lea, caşcavalul de la stânele din zona Buzăului a fost căutat şi apreciat de-a lungul timpului. În documente întâlnim şi referiri la activitatea unor căşării.
Hrisovul lui Radu de la Afumaţi, din 8 septembrie 1525, face referiri şi la „căşăria din judeţul Buzău”, dovadă a existenţei unor oieri pricepuţi care, pe lângă produsele lactate tradiţionale, preparau şi renumitul caşcaval de Penteleu. Ocupaţie străveche, legată de începuturile neamului nostru, creşterea vitelor, între care ovinele ocupau o însemnată pondere a determinat apariţia unor activităţi legate de prelucrarea şi comercializarea produselor animale: carne, lapte, brânză etc.
Făcând referiri la calităţile deosebite ale caşcavalului de Penteleu, atât de diferite faţă de produse similare din judeţ şi din ţară, Basil Iorgulescu preciza că „secretul” era legat de fâneţele din zonă cu „trifoi, afigă şi ghizdei, amestecate cu numeroase flori care dau laptelui un parfum şi un gust excelent”.
Laptele obţinut de la oi (118.911 capete în 1831, 336.313 în 1860, 290.164 în 1916, 444.438 în 1941) era transformat în caşcaval, urdă şi brânză de burduf, unt, lapte de putină. Potrivit documentelor, în zona de deal şi munte a judeţului, dar uneori şi la câmpie existau căşării unde se producea caşcaval, cel mai căutat, chiar la export, fiind renumitul „caşcaval de Penteleu”. În anul 1825, Grigore Dimitrie Ghica poruncea ispravnicilor de Buzău să elibereze „cărţi domneşti” pentru toţi negustorii care aveau căşării şi lucrau caşcaval, între aceştia fiind şi Ioniţă, fiul lui popa Oprea căruia i s-a acordat dreptul de a prelucra caşcaval la căşăria din Cilibia, pe moşia Episcopiei Buzăului.
11 căşării, în Buzăul anului 1831
Catagrafia din 1829 înregistrează, pentru judeţul Buzău, 12 căşării, la Rătunda (Rotunda, apoi Meteleu, azi Scutelnici), Văcăreşteanca, Macoveiu (Padina), Moisica, Pietrosul, Stâlpu, pe Muşa, Penteleu, Furul şi Goideşti, la Recea şi Bisoca şi pe Breazău. În anul 1831, de la căşăria din Penteleu a lui Vodă Grigore Ghica s-a furat cantitatea de 419 kg, caşcaval. Pentru producerea brânzei şi caşcavalului, în 1890 erau în judeţul Buzău 11 căşării şi 114 stâne, mai însemnate fiind cele de la Viforâta, Tega, Siriu, Podul Calului şi cea de pe Muşa, cât şi cele de la câmpie de la Mizil, Baba Ana şi Luciu. Anual se produceau 120.00 kg caşcaval, 130.000 kg brânză de burduf şi urdă, 200.000 kg brânză de putină, 2000.000 kg unt de oi, 140.000 kg lapte de putină, pentru consumul propriu şi pentru comercializare. Brânza de putină se exporta mai ales în Austria, iar caşcavalul în Bulgaria şi Turcia.
Caşcavalul de Penteleu, cunoscut şi apreciat atât în ţară cât şi peste hotare, se producea atât în munţii Penteleu cât şi la Muşa, Siriu şi Podu Calului, cu gust asemănător. Anual se realiza o producţie de circa 8.000 kg, în valoare de aproximativ 740.00 lei. Către sfârşitul secolului al XIX-lea se mai producea asemenea caşcaval la Viforâta şi Tega, cu timpul pierzându-şi din calităţi ca urmare a nerespectării unor reguli, dar mai ales „a lăcomiei producătorilor şi lipsei unor meşteri pricepuţi”.
Reclama înserată în paginile unei publicaţii locale informa pe cei interesaţi de „Caşcavalul de Drâmboca”, produs pe moşia cu acelaşi nume, proprietatea lui Fotin Robescu. Se făcea cunoscut că „fabrica de lăpturi produce caşcaval de Drâmboca, aşa de superior în calitate, încât rivalizează chiar cu caşcavalul de Penteleu. În curând se va fabrica sfaiţer, unt proaspăt şi diferite brânzeturi”. Cu timpul însă nu se mai produce caşcaval, laptele oilor fiind închegat pentru brânză şi alte câteva derivate. Doar în 1929, se mai aminteşte de o „fabrică de unt şi brânză”, cu mult pe departe faţă de ceea ce înseamnă o asemenea titulatură.
Fabrică de brânzeturi, la Nehoiu, închisă după Revoluţie 
În 1939, rezidentul Ţinutului Bucegi, Gh. Alexeanu (fost guvernator al Transnistriei, condamnat la moarte în 1946, alături de Ion Antonescu), în intenţia de a „da o mare dezvoltare industriei laptelui din munţii Buzăului”, favorizată de păşunile din munţii Penteleu, a dispus întocmirea unor planuri pentru construirea unei fabrici de brânzeturi în punctul Babanuca, situat între Piciorul Caprei şi Zănoaga. Planurile au fost realizate de arhitectul Zamfiropol, urmând să aibă loc licitaţia pentru darea în antrepriză a lucrărilor, proiect nefinalizat din cauza războiului. O asemenea întreprindere a fost realizată prin anii ‘80 la Nehoiu, după 1990, încetându-şi activitatea.
Sub titlul „Buzăul agricol”, un raport din anul 1935 al Camerei Agricole a judeţului Buzău menţiona că era considerat unul din judeţele cele mai bogate ale ţării, având din belşug material lemnos, petrol, cereale, vinuri, fructe, sare etc. Jumătatea de sud-est reprezenta 89% din suprafaţa cultivabilă de 211.000 ha. Partea centrală reprezenta 10% şi era acoperită cu vii (11.800 ha) şi livezi (11.000 ha), aici producându-se renumitele produse – ţuica de Buzău şi caşcavalul de Penteleu.