Colonelul Ion Contescu s-a născut la 9 martie 1882, în satul Lipia, comuna Merei, jud. Buzău. Tatăl său, Ştefan Contescu, provenea dintr-o veche familie de moşneni pe numele adevărat Conta, care făcea parte din obştea Moceştilor, iar mama sa, Eftolia, era născută Râmniceanu. A urmat şcoala primară în satul natal, avându-l învăţător pe Ion Ştefănescu, apoi a învăţat la Buzău ca elev al Liceului Hasdeu.
La 1 septembrie 1904 reuşeşte la concursul de admitere în şcoala militară de infanterie Bucureşti, iar la 1 iulie 1906 obţine gradul de sublocotenent, fiind repartizat în Regimentul 32 Mircea, de unde trece în Regimentul Cantemir nr. 12. În anul 1913 se afla cu gradul de locotenent printre cadrele şcolii de tragere a infanteriei, de unde a fost mutat la regimentul 39 infanterie, fiind comandant de companie, luând parte la campania din Dobrogea. La 14 august 1916, în gradul de căpitan, a fost mobilizat la Regimentul 8 infanterie grupul Tabla Buţii, luând parte la lupta de la Vama Buzăului, unde a fost capturat un batalion austriac. Cu această ocazie a fost decorat cu „Steaua României” în gradul de cavaler, cu spade şi panglică de Virtutea Militară prin I.D. 897/16.04.1918.
Regimentul 8 infanterie a trecut apoi în compunerea Diviziei a 5-a, luând parte la luptele din Dobrogea: Parachivi, Caciamac, Topraisar, Perveli, Cobadin avându-l pe căpitanul Contescu Ion comandant de companie şi apoi de batalion. La 9 octombrie 1916, în lupta de la ferma Oancea, la sud de Medgidia a fost grav rănit, suferind de fractură la femurul drept. A fost evacuat la spitalul din Galaţi, apoi la Iaşi. Pentru faptele sale de arme a primit „Coroana României” cu spade, în grad de ofiţer şi panglică de Virtutea Militară prin I.D. nr. 589/1918 şi ordinul rus „Sf. Ana” cl. III brevet nr. 6718/1918, fiind înaintat la gradul de maior. La 3 februarie 1917, după ieşirea din spital, a fost la zona interioară, făcând serviciul la Comandamentul militar Iaşi.
Tradiţiile satului Lipia, cuprinse în manuscris
La 27 februarie 1918 a fost clasat invalid de război cu biletul nr. 3819 şi s-a pensionat. La cererea sa, i s-a aprobat rămânerea în cadrele active ale armatei ca ofiţer necombatant, servind în această calitate la şcoala de Tragere a Infanteriei, ca ajutor al comandantului şi ca profesor la şcoala de Aplicaţie a sublocotenenţilor de infanterie. La 1 aprilie 1920 a fost înaintat în grad de locotenent – colonel. În data de 9 mai 1921 s-a căsătorit cu Elena Metaxa, stabilindu-se în oraşul Buzău.
La 1 aprilie 1926 a fost mutat la Bucureşti, la Marele Stat Major, unde funcţionează la Serviciul Istoric. La 25 martie 1928 a fost înaintat colonel, funcţionând ca ajutor, apoi ca director administrativ al revistei „România Militară”. La 1 noiembrie 1937 a fost trecut în rezervă pentru limită de vârstă. A murit la 18 iunie 1972 în vârstă de 90 ani. În tot intervalul de la ieşirea la pensie până aproape de moarte a citit, a studiat şi a scris, ocupându-se în special de citirea, traducerea, clasarea şi interpretarea unui mare număr de documente privind familia sa şi obştea Moceştilor. Sintetizând conţinutul lor, a întocmit o lucrare aflată în manuscris „Viaţa unui om simplu, dar vrednic- Vasile Conta din satul Lipia, Jud. Buzău”. Lucrarea cuprinde atât date monografice, cât şi spicuiri din amintirile celor mai bătrâni şi relatări asupra obiceiurilor şi tradiţiilor satului Lipia.
Colonelul Ion Contescu a fost un om cu o înaltă ţinută morală, demn, integru, corect până la exces, conştiincios, inteligent, un autodidact ajuns la o impresionantă cultură generală, un mare iubitor de istorie, socotind că, înainte de toate, cheia tuturor faptelor omeneşti este dreapta judecată.
Cătălina Bulfan este inspector superior – Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Buzău