VIAŢA CA UN PAHAR PE CARE TIMPUL ÎL GOLEŞTE
Sâmbătă, 11 mai, deschiderea şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a fost oficiată de Dumitru Hangu venit din capitala judeţului cu <Diploma de excelenţă> acordată de Fundaţia „Sfântul Sava” Buzău, prin Preşedintele Fundaţiei Pr. Prof. Dr. Mihail Milea, Cenaclului din Râmnicu Sărat pentru aportul deosebit adus la promovarea valorilor culturale şi spirituale de pe meleagurile buzoiene. Pentru îmblânzirea spiritelor, Matincă Costea a susţinut un moment de divertisment susţinut de pe un text de Constantin Tănase, „Ce-o să fie?”, un text de Alexandru Nol, „Un plocon pentru plocon” şi două texte proprii: „În port” şi Povestea unui pui”, răsplătit cu aplauze.
Lectorul de serviciu, Cristian Păunescu (de la Buzău), a încheiat evenimentul zilei cu poezie. Suntem onoraţi, mai ales când lectorul de serviciu vine din altă localitate: Safta Leaută din Boldu, Dumitru Istrate Ruşeţeanu din Ruşeţu, Valeriu Perianu din Brăila şi astăzi Cristian Păunescu, profesor de limbi moderne la Lopătari. François Villon îmi spune gândul în timpul lecturii cu emoţie, cu patos în expresie, dovedind spirit de observaţie şi analiză a vieţii cotidiene. Aş dori să fie mai zgârcit la cuvinte, să nu mai fie tributar rimei, deoarece are imaginaţie şi forţă de a crea imagini. La prima lectură mi-l imaginez într-o piaţă, pe un piedestal, vorbind mulţimii de umbra din noi. „Vreau un tărâm lugubru, surpat într-un masacru / Cu delte largi de sânge, care-ntr-o frenezie / Să-şi arunce spre maluri fluxul salin şi acru / Muşcând din malul roşu ca dintr-o carne vie. (…)Iar eu, pictor sinistru, pe ţărmuri virginale / Mi-aş exersa talente şi arte asasine, / Cu un satâr în mână şi cu mişcări domoale / Crestând pe boltă scene de violuri şi crime…” (Paradisul nebunilor III); „Filosofia lumii îmi şade la picioare / Cu maxime banale şi vorbe fără spor, / Figurile mondene îmi zâmbesc din chenare / Iar capul meu stă galeş deasupra tuturor. (…)Când vreau să dorm, fac pernă, dintr-o antologie / De versuri risipite pe trotuarul uscat / Şi îmi compun în minte, propria poezie, / Mai neagră decât toate, în care eu mă zbat…” (Cerşetorul) Prestaţia dumnealui a lăsat o impresie plăcută şi de aceea sperăm să îl mai vedem la o nouă lectură.
„Văd aceste poezii ca pe nişte tablouri abstracte, realizate de un autor, anti alcool, anti paradis, anti cerşetorie. Tematicile pe care le abordează nu cred că îl reprezintă. Dumnealui pictează scene pe unde trece. Este ca o exorcizare. Poate în subconştient se află sentimente de violenţă, ură. Felicitări! Îl mai aşteptăm.” (Laurenţiu Selegian)
„Dl Cristi Păunescu ne-a oferit o poezie veritabilă. Varietatea stilului trezeşte interes. O prezenţă agreabilă şi-l aşteptăm cu plăcere şi cu altă ocazie.” (Matincă Costea)
„Îl felicit pe dl profesor pentru că poeziile dumnealui se aseamănă cu fabulele mele.” (Valeria Popa)
„Lectorul de astăzi ne-a prezentat o poezie clasică în care ne-a demonstrat foarte bine prozodia. Se observă că nu s-a chinuit ca să formeze această rimă încrucişată. Versurile au cursivitate. Tratează un aspect de viaţă cotidian din care ne dăm seama că autorul este împotriva acestei vieţi urâte a unor tineri. Este o dovadă că Cenaclul nostru se întinereşte cu noi membri. Prima poezie, „La bar barbar”, este o poezie epică în care autorul îşi face o caracterizare. A doua poezie, „Paradisul nebunilor III”, o amplă metaforă, prin care autorul a înlocuit termenul propriu, fantezie. Este ca un vis urât. A treia poezie, „Cerşetorul”, titlul este o metaforă, cerşetorul este poetul, omul care iubeşte arta, omul de litere. Şi aici îşi completează auto caracterizarea. Intrăm cu a patra poezie, „Îmbrăţişarea castanilor”, în natura buzoiană. Cu versurile acestei poezii iese din atmosfera lugubră şi păşeşte în lumina bulevardului plin de castani.” (Aneta Pioară)
„Eu aş asemăna membrii Cenaclului cu o echipă de fotbal şi lectorul a venit pe un post vacant. Constat calitate şi nu cantitate. Ar trebui să mai vină la noi. (Dumitru Hangu)
„Îi urez bun venit în mijlocul nostru. Poeziile dumnealui reflectă realitatea zilelor noastre. Îi doresc succes în continuare.” (Mihai Vieru)
„Am ascultat cu interes, dar eu, fiind cititor, aştept un volum de versuri pentru a fi citite primăvara pe răcoare la umbra castanilor pe bd. Nicolae Bălcescu.” (Adrian Câmpeanu)
„Felicitări dlui prof. Poeziile îmi plac. Sunt uşor de reţinut. Este o analiză a realităţii cotidiene. Cred că tineretul zilelor noaste este o temă de analiză.” (Costică Drîstaru)
„A reuşit să spargă gheaţa, să se facă auzit, să pună în evidenţă atât prin introspecţie cât şi prin antiteză prezentul şi trecutul, mai ales trecutul, asupra căruia reflectă cu luciditate. Are spirit de observaţie şi se dovedeşte un spirit analitic. Reuşeşte să se detaşeze de trecut, să-l analizeze dându-ne certitudinea că tineretul din ziua de azi găseşte puterea, chiar şi atunci când a căzut, să se ridice deasupra răului. Pentru mine este o atmosferă neplăcută ca imagine. Sunt mulţumită de idee. Mi se pare multă durere. Este luciditatea unui tânăr care a renunţat la trecut. Din tot ce a citit, „Îmbrăţişarea castanilor” are nişte imagini mai blânde. Este prea multă explicaţie. Are fondul unui poet. Mai rămâne să lucreze la formă.” (Georgeta Iuga)
„Din materialul prezentat reiese faptul că ideile sunt exprimate la modul sincer. Imaginile sunt dure, aspre, în afară de „Îmbrăţişarea castanilor”. Poeziile sunt frumoase prin mesaj.” (Ramona Germina Manea)
„Dl prof. este o persoană realistă. Fotografiază în alb şi negru. Substratul îl găsesc pesimist. Poate acea realitate pesimistă în care trăieşte. Eu sunt optimistă. Fotografiez în culori. Eu aş fi cules euforia necondiţionată din bar. Aş fi cules dansul frunzelor. Îmi place poezia pentru că este realistă. „Cerşetorul” mi-a atras atenţia datorită menţiunii: <este pur şi simplu vorba de un cerşetor.> Să ne ajute Dumnezeu să ne mai vedem.” ( Ana Maria Bentea)
„Autorul ne arată unde ajunge lumea din cauza problemelor cotidiene şi nu cred că este o atmosferă neplăcută, asta este realitatea, o realitate macabră. „Îmbrăţişarea castanilor” este puţin mai luminoasă. Are şi o nuanţă uşor tristă. În general îl felicit şi îl mai aşteptăm să-i vedem evoluţia. <Barbar la bar regele bea / Licoarea bahică / Pe gât îl dezmierda / Şi cerşetori, nebuni , dar şi beţivi / Glume în care te-ntrebi de mai exişti. / Privindu-l jalnic şi cu ochii trişti / Te-ntreabă oare dacă mai exişti. / Chiar şi castanii fără vlagă / Părându-ne că se întreabă. / O lume tristă şi pustie. / E oare viaţa noastră / O scurtă nebunie?>” (Nicolae Constantinescu)
„L-am cunoscut acum vreo zece ani la autostop. Una din marile lui preocupări este de a instrui pe tineri. La Lopătari luptă pentru viaţă, pentru poezie, pentru revista liceului. O recomandare prietenească: să nu intre în detalii că strică imaginea poeziei.” (Marian Rădulescu)
Sâmbătă, 18 mai, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Matincă Costea, cu proză.
Vasile GHINEA