Joi, 19 mai, şedinţa Cenaclului literar-artistic “Alexandru Sihleanu” de la Casa Municipală de Cultură “Florica Cristoforeanu” Râmnicu Sărat a debutat cu divertisment susţinut de Matincă Costea pe un text deViorel Burlacu, „Educaţiune”.
După premiile pentru cei mai buni actori, la Buzău a urmat acordarea distincţiilor pentru cele mai bune volume de versuri lansate de autori buzoieni. Devenită deja tradiţie, „Primăvara poeţilor” a reunit la sfârşitul săptămânii trecute la Biblioteca Judeţeană elita autorilor locali de literatură.
* Marele autor, care a încetat ieri dimineaţă din viaţă, a fost un an suplinitor la Şcoala Generală din Largu
Oamenii de cultură buzoieni vorbesc despre amintirile care îi leagă de celebrul Fănuş Neagu. „Frumosul nebun al marilor oraşe” a încetat din viaţă în noaptea de luni spre marţi, din cauza unui cancer la prostată. Considerat unul dintre cei mai talentaţi autori contemporani (povestitor, memorialist, nuvelist, romancier, dramaturg şi cronicar sportiv), Fănuş Neagu şi-a legat de multe ori viaţa şi cariera de Buzău, judeţ în care a fost profesor timp de un an. Întâmplările povestite de buzoienii care l-au cunoscut îndeaproape vin să îl prezinte pe marele scriitor drept un adevărat personaj, cu o capacitate ieşită din comun de a povesti, un temperament vulcanic cu inimă mare.
140 de ani de la naştere şi 60 de ani de la decesul epigramistului
Actul de naştere cu nr. 30 din 19 martie 1871 al comunei Gura Sărăţii, judeţul Buzău, consemnează venirea pe lume a celui care va deveni cunoscutul poet, prozator, dramaturg, memorialist, publicist, traducător, compozitor şi, nu în ultimul rând, epigramist, Nicolae Grigore Mihăescu – NIGRIM. La cele veşnice a plecat în ziua de 11 noiembrie 1951, la Bucureşti.
Timpul trece repede şi totdeauna ireversibil. Scurgerea este, pentru fiecare dintre noi, cât se poate de evidentă! Degeaba Regina Albă din „Alice în ţara minunilor” susţine că este o memorie săracă aceea care caută mereu în urmă. Nu cred ca este aşa.
În literatură subiectul privitor la timp nu a fost ocolit. H. G. Wells în „Maşina timpului” a imaginat o maşină cu care se poate călători în viitorul îndepărtat şi cu care ne putem întoarce la condiţia comună. O altă maşină, de data aceasta pentru a călători în trecut, a fost imaginată de Ray Bradbury. Achitând unei companii specializate o sumă modică doritorul poate călători în timpul lui Cezar, sau numai cu câteva decenii în urmă.