Buzăul anului 1917 redat în imagini

Memoria fotografiei ne oferă posibilitatea de a lua contact cu o serie de realităţi de acum 100 de ani, astfel că putem să reconstituim o perioadă destul de grea din timpul ocupaţiei vremelnice a trupelor germane şi austro-ungare, ce au stăpânit Buzăul începând cu data de 2 decembrie 1916. Totodată, alte imagini redau o serie de clădiri care existau la acea dată, astfel putând înţelege contextul edilitar-urbanistic al acelor ani.

Potrivit documentelor din arhivele militare şi nu numai, recunoaşterile aeriene şi bombardamentele executate de aviaţia germană s-au extins către sfârşitul lunii noiembrie 1916, în zona Buzău-Râmnicu Sărat-Galaţi. Podul peste râul Buzău a fost mitraliat şi bombardat de două avioane germane care au lansat cinci bombe asupra satului Bălăceanu, distrugând trei case şi avariind alte cinci. Elena Negrescu, din Buzău, nota în Caietul de însemnări: „2 (15) decembrie 1916. De două zile suntem terorizaţi de tunuri şi aeroplane, ceea ce demonstrează că nemţii nu sunt departe de a pătrunde în Buzău. În timpul nopţii am asistat la retragerea Marelui Cartier General (la Bârlad-n.n.), la nesfârşitele convoaie de refugiaţi, claie peste grămadă, în căruţe trase de mârţoage leşinate sau în trăsuri şi automobile elegante, toţi îşi părăseau căminul pentru a se duce în necunoscut. Se aud explozii şi limbii mari de foc se văd spre gară”.

Au executat zboruri deasupra Buzăului locotenenţii aviatori  Ioan Peneş, Gheorghe Mihăilescu, Brisley, Brullard, Blery, Radu Irimescu, René Chambe şi sublocotenentul Poly Vacas.

Informaţiile de mai sus confirmă starea gării – aşa după cum se observă în imaginea de mai jos, cu soldaţi români prizonieri de război- clădire al cărui acoperiş fusese distrus de bombardament (aerian sau de artilerie).

Ocuparea Buzăului s-a fă­cut la data de 2 decembrie 1916, în principalele instituţii publice instalându-se comandamente ale trupelor germane şi austro-ungare. Între altele, Hotelul „Regal” din strada Unirii nr. 78, antreprenor Samuel Rosenstein, a fost ocupat, între 2 decembrie 1916 şi 8 noiembrie 1918.

O altă imagine prezintă Gara Buzău în timpul Primului Război Mondial (vedere frontală), cu acoperişul distrus de atacurile Aviaţiei Puterilor Centrale în decembrie 1916.

Fotografia din 1917, în prim plan fiind spaţiul pe unde se realiza accesul dinspre oraş spre peron.

Altă imagine surprinde maşini blindate ale trupelor germane de ocupaţie, lângă clădirea Hotelului-Teatru „Moldavia” ( inaugurat în anul 1866). În spate, se observă acoperişul specific al chioşcului unui debit de produse din tutun şi clădiri de pe strada Târgului (actualmente Cuza Vodă), pe terenul unde se vede un copac construindu-se, în 1926-1927, complexul proprietatea far­macistului Sava Gerota, cu Hotelul „Coroana”, inaugurat la 1 octombrie 1927.

O altă imagine, inscrip­ţionată şi în limba germană (1918), redă parcul dintre Palatul Comunal şi viitorul imobil al Hotelului „Coroana”, cu strada Târgului, către Biserica „Sf. Îngeri”.

Este interesantă şi fotografia învăţătorului D. Popescu din Ulmeni, executată la Atelierul fotografic Adolphe Schmidlin din Buzău, datată 27 mai 1918, ce are pe verso o însemnare cu titlul „Viaţă tristă”, cu următorul text: „Dau suvenir scumpei mele soră, Dobriţa şi cumnat M. M. Sburlan (tot învăţător) din comuna Săgeata, chipul meu aşa cum a fost pe timpul ocupaţiei (germane, n.n.)– 30 noiembrie 1916-1 mai 1918,  cu rugămintea să fie păstrat şi de moştenitorul ce va rămâne în casele lor. Etatea 52 ani, învăţător de la 1886 decembrie 1, fost învăţător ambulant, fost revizor şcolar clasa a II-a şi cântăreţ“.

Bulevardul Gării (actualmente cu aceeaşi denumire), imagine de la începutul secolului XX: în prim plan stânga clădirea unde, până la cutremurul din noaptea de 9/10 noiembrie 1940, ora 3,00 dimineaţa, se află Prefectura judeţului Buzău.

În unul din cele două volume ale lucrării sale, dr. Vasile Bianu aminteşte: „Când au ocupat oraşul, la 2 decembrie 1916, nemţii s-au purtat cu populaţia cât se poate de barbar. În strada Dumbrăvii, chiar în prima zi, au dat afară din case pe toţi locuitorii, mari şi mici, ocupându-le soldaţii pe toate, jefuindu-le, fără să ţină seamă că este vreme de iarnă… În celelalte strade, timp de trei zile, soldaţii mergeau din casă în casă şi luau tot ce le plăcea… Profanat-au bisericile, transformându-le în locuinţe pentru soldaţi şi chiar în grajduri. De asemenea, în mai multe case au pus cai şi, spre mai mare bătaie de joc, au urcat cai chiar în etajul Prefecturii, iar când îi dădeau jos, le aşterneau pe scări saltele pentru ca să poată scoborî. În frumosul liceu Hajdău au pus cai în primele zile şi au ars băncile, arhiva şi mai mult de jumătate din frumoasa şi bogata bibliotecă,

întemeiată prin marea şi neadormita stăruinţă a mult regretatului director Basile Iorgulescu, într-o viaţă de om. Este de notat că la marginea oraşului, lângă faimosul Crâng, se află cazarma Regimentului 7 Artilerie, cu multe mari şi bune grajduri; ei bine, în acele grajduri n-au pus niciun cal“.

Iar o carte poştală inscripţionată în limbile română şi germană, probabil din setul de imagini ale Buzăului, realizate de ocupanţii germani în 1917-1918, redă podul peste râul Buzău, spre Vadu Paşii.

Iar o fotografie din anul 1917 are în prim plan un soldat german, în mers prin faţa Palatului Comunal (inscrip­ţionată în limba germană ca Rathaus Buzen – Primăria Buzău)  este redat mai jos şi un convoi de căruţe trase de cai care transportau, probabil, muniţii sau alimente.

Şi pentru că în timpul ocupaţiei vremelnice din 1917-1918, existau deja o serie de instituţii şi clădiri (Hala de Măcelărie şi Pesărie, Gara, Sucursala Băncii Naţionale, Hotelul „Coroana”, Biserica „Sf. Îngeri”, Vila „Albatros”, clădiri din zona centrală, cu Palatul Comunal ), pentru a da un anume parfum de epocă, le prezentăm cititorilor noştri.

Iată câteva imagini cu Hala de Măcelărie şi Pescărie de la Obor (1896-1898)

Alte fotografii au ca obiect gara Buzău –peronul şi partea către oraş

Interesantă este şi fotografia care ne prezintă Biserica „Sf. Îngeri”, cu clopotniţa şi spaţiul unde, până în anul 1935, a funcţionat Piaţa de zarzavaturi a oraşului.

Construit în 1897, în stil elveţian de către arhitectul H. Schwartz, Bufetul din Crâng a fost locul preferat unde ocupanţii petreceau.

Iar Vila „Albatros” a cunoscutului om politic de origine buzoian, Alexandru Marghiloman a constituit refugiul său în momentele grele din perioada cât a fost Prim Ministru, locul unde, la 10 mai 1925, şi-a dat obştescul sfârşit.

O altă clădire emblematică a Buzăului a fost sediul Sucursalei Băncii Naţionale a României şi ea martoră a evenimentelor din anii 1916-1918.

Iar în încheiere câteva imagini ale zonei centrale, cu Sala „Moldavia”, Palatul Comunal (1899-1903), Palatul de Justiţiei (1909-1912), vechile construcţii de pe strada Târgului.