Învăţarea virtuală (II)
Elevul român este, încă, un spectator al lumii reale. O priveşte pe ecran, crede că a înţeles-o, dar atunci când o „atinge” constată că au fost doar imagini hollywoodiene.
O reabordare curriculară trebuie să-i permită elevului să iasă din virtualitatea şcolii, ca spaţiu aseptic, şi să pătrundă în realitatea cotidiană. El trebuie să devină participant la actul educativ, nu doar spectator. Acumularea de cunoştinţe şi disciplina, uneori cazonă, sunt însoţite de un set de activităţi care dezvoltă capacitatea de acomodare la societate şi la viaţa reală, la o viaţă autonomă a tânărului care se bucură de recunoaşterea maturităţii civile.