Marin IFRIM

L-aţi cunoscut pe Lilian Zamfiroiu, noul director al Institutului Cultural Român? Cei mai mulţi dintre dumneavoastră probabil că o să ridicaţi din sprâncene a mirare, întrebându-vă de pe ce planetă a putut să cadă ziarista care vă întreabă aşa ceva.

După nouă ani de stat în dezavantaj, PSD a înţeles un singur lucru, chiar dacă e vorba de o înţelegere precară ce pare mereu anulată de profilul său tipic. Acum, are o singură şansă, iar un an şi jumătate poate reprezenta cucerirea definitivă a României sau trecerea în istorie, acolo unde se consemnează mereu la trecut.

Aparent, fierb la foc mic o revizuire a Constituţiei, un referendum anunţat de preşedintele Băsescu şi o regionalizare despre care mai nimeni din afara cercului restrâns de interese nu are o idee clară şi asupra căreia s-a aşternut o tăcere mai mult decât suspectă pentru un astfel de proiect.

Dar, cum ajunge o femeie în politică?!

Mai deunăzi, discutând cu un bărbat, întrebat fiind care crede că este cea mai sigură şi scurtă cale ca o femeie să ajungă în politică, am primit un răspuns foarte interesant: Politica trebuie să ajungă în femeie, mai înainte de orice. Domnul respectiv este un bărbat care face business în politică, deci, ştie el ce ştie. Deşi, acest răspuns mi s-a părut că ascunde o nuanţă pregnantă de cinism şi vulgaritate generate de misoginism, am realizat că acesta are inclus un adevăr incontestabil.

Când vine vorba de politică şi femei, toată lumea capătă o privire şi un surâs pline de subînţeles. Este ca şi atunci când vorbim despre sex. Toată lumea face sex, chiar dacă unii sunt la faza conceptual imaginativă, iar alţii au rămas doar la faza ­ima­ginativă, însă, toată lumea, atunci când se vorbeşte despre sex, capătă un aer extrem de… particular şi sugestiv.

Aşadar, ne aflămîn faţa posibilităţii unui nou Referendum iniţiat de Băsescu, o replică identică a celui din 2009. Se scrie mult şi se va mai scrieîncă pe această temă şi totul absolut speculativ, pentru că, dincolo de orice presupuneri, deducţii, analize, combinaţii logice sau ilogice, scenarii şi paradiscuţii, Traian Băsescu va continua să (ne) suprindă ca de fiecare dată, chiar dacă nu plăcut. În fond, nici măcar nuîi pasă ce impresii creează.

Se simte un aer de încordare în politică.

Săptămâni la rând, USL a staţionat confortabil şi relaxat în arena politică, după o iarnă şi o primavară pline de lupte şi frământâri la adresa situaţiei coabitării cu Traian Băsescu. Am fi putut crede că lupta de câştigare şi menţinere a puterii, dar, mai ales, a poziţiei din teren, cea care face trimitere la simpatii şi antipatii politice, a fost fina­lizată, iar Traian Băsescu a fost înghesuit definitiv în colţul neutru sau, mai exact, în colţul de control. Cumva, a părut că PSD a găsit formula de a ostoi şi ţine în frâu setea de control şi pasiunea pentru jocurile periculoase, la limită, ale lui Băsescu.