Aşadar, ne aflămîn faţa posibilităţii unui nou Referendum iniţiat de Băsescu, o replică identică a celui din 2009. Se scrie mult şi se va mai scrieîncă pe această temă şi totul absolut speculativ, pentru că, dincolo de orice presupuneri, deducţii, analize, combinaţii logice sau ilogice, scenarii şi paradiscuţii, Traian Băsescu va continua să (ne) suprindă ca de fiecare dată, chiar dacă nu plăcut. În fond, nici măcar nuîi pasă ce impresii creează.
Pentru el, singura impresie care contează este cea personală. Aşa cum, singura plăcere rămasăîn tot acest uriaş plictis şi redundanţă românească politică pe care o trăieşte Traian Băsescu a rămas jocul „de-a şoarecele şi pisica” cu oricine se oferă, conştient sau inconştient, să-l practice cu el.
Ca atare, referendum. Sugestii de schimbare a statutului de ţară, şi anume,în monarhie. Sugestii că o femeie preşedinte al ţării ar fi o formula dezirabilă şi extrem de pertinentăîn viziunea lui Băsescu pentru calitatea indiscutabilă a atributului femininîn politica românească şiîn politicăîn general. După atâtea pase şi sugestii şi după un Referendum masacrat a priori de Parlament de pe temeiuri de neînţelegere corectă a modalităţii de votîn cadrul coaliţiei USL – care se traduce printr-un evident şi grotesc impuls dictat de frică, nu de raţiunile de partid sau alianţă -, Traian Băsescu observă efectele şi face calculele. De unde mai trebuie scos, cât şi ce mai trebuie adăugat, pentru că, aici, e vorba de o balanţă strategică care măsoară continuu fiecare dram de eşec şi ezitare din partea opoziţiei şi fiecare clipă de victorie pentru Băsescu.
Greşelile celorlalţiîmi oferă soluţia perfectă! Acesta este principiul. Relaxarea şi autosatisfacţia sunt cei mai mari duşmani pentru USLîn acest război cu Traian Băsescu. Ca să nu mai spun că degringolada şi haosul dictate de teamă şi lipsa de dialog comun coerent devin de-a dreptul letale. Miza pusă pe faptul că mai există un an, un singur anîn care Băsescu mai poate teroriza USL şiîşi mai poate face numerele pe actualul teren politic este una fatală.
Mulţi stau şi seîntreabă: OK, dar atunci, ce mai poate face Băsescuîntr-un singur an din poziţiaîn care se află? Oho, câte mai poate face! Însă, adevărata problemă nu este acest an, ci ce se află la capătul lui şi dincolo de el.
Pentru USL, jocul abia aînceput, pentru Traian Băsescu, acest joc atinge apogeul şi va trece la un nivel pe care cei aflaţi acum la guvernareîl vor putea spera abiaîn câţiva ani şi asta cu mult, foate mult noroc, dar şi mai multă vigilenţă, eforturi de titan, menţinerea unei singure linii de luptă şi scop, o curăţenie temeinică, la sânge,în sânul partidelor din care vin şi pe care le reprezintă, o Constituţie şi o Regionalizare atât de bine gândite şi aplicate,încât săînchidă definitiv uşa cetăţii băsesciene şi să o zidească. Chiar şiîn aceste condiţii, diferenţa de mentalitate, viziune şi strategie (mai ales!) care stăîntre Băsescu şi restul scenei politiceîl va face un adversar de care orice om normal la cap şi orice politician care face politică, nu mahala sau combinaţii meschine pe spatele statului, la adăpostul unei doctrine de partid şi a flaşnetelor populiste, s-arîngrijora, chiar dacă Băsescu ar fi plasatîntr-un buncăr anti-atomic pe fundul oceanului Pacific.
Bineînţeles,în actuala situaţieîn care România esteîmpărţităîn trei tabere cetăţeneşti distincte – băsistă, uselistă şi cei pe careîi doare la bască cine sunt şi ce fac primii doi şi pentru care tot ce contează este că nu e bine – ce am spus aici va fi interpretat ca pro băsist şi anti-logică. Însă, nici nu există o logică atunci când vorbim de Traian Băsescu şi de clasa politica românească.
Altfel, nu am fi ajuns ca,în secolul XXI, să stăm să ne gândim dacă România o mai fi cumva ţară. Că prea pare un mare teren de joacă pentru unii care au pus mâna pe putere acum 23 de ani şi, de atunci se numeşte că ei sunt clasa politică şi că noi suntem poporul pentru care ei muncesc. Pentru că noi o creăm liber şi democratic, o dată la 4-5 ani şi, ca atare, asta ar fi menirea ei.
Cum mai ziceam, ce vrea Traian Băsescu? Eu cred că răspunsul este extrem de simplu, departe de orice complicaţie mentală a oricărui mare gânditor politic sau om de rând.
Traian Băsescu NU vrea să iasă din PUTERE.
A fi preşedintele unei ţări poate fi şi esteînălţător,îmbătător, suprem şi unic. Însă, este al dracului de amar şi de trist să te trezeşti, aşa cum s-au trezit Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, că ai fost idolul, avatarul a milioane de oameni, care te-au iubit şi te-au urât, te-au votat şi au votatîmpotriva ta, au râs de tine pe la toate colţurile şi ţi-au mânjit numele pe toate gardurile din ţară cu ceva urât mirositor, ai făcut suculenţa, coşmarul sau visele lor cele mai frumoase, ai reprezentat TOTUL şi, apoi, toată această sarabandă de ură, fericire, iubire, dispreţ, susţinere, PUTERE, să se sfârşeascăîn cel mai sumbru anonimat al acestor miloane de minţi, să se tragă Cortina istoriei peste tine şi numele tău şi, poate, săîţi mai regăseşti imaginea şi numele, atunci când
deschizi presa şi tv-ul de acasă, din locuinţa de protocol alocată şefilor de stat, pe viaţă,într-un colţ obscur de ziar, odată la zece ani.
Este o vorbă: mai bine urât, decât uitat.
Acesta este nivelul la care Traian Băsescu se autodistruge. Pentru Traian Băsescu, nu banii, averea, curtea personală, femeile sau locul confortabil din elita politică a lumiiîl fac fericit. Toate acestea sunt fade şi sărace pe lângă gustul ameţitor şiîmbătător al PUTERII. Uitarea mulţimilor este mai rea ca moartea pentru cineva care a luptat ani de-a rândul să rămână sub lumina reflectoarelor şi care a devenit un star politic, chiar dacă unul negativîn final. Iar dacă o viitoare poziţie de preşedinteîi este refuzată prin lege, nimeni şi nimic nuîi vor putea lua puterea şi posibilitatea de a o manifesta printr-o altă creaţie personală. Aceea a unui nou preşedinte, un ucenic vrăjitor (sau o maestră vrăjitoare!) care să ştie că cel care l-a creat este şi cel careîi dă viaţa şi scopulîn această lume politică.
Aşadar, prezentul pentru Traian Băsescu este doar un truc de iluzionist. Viitorul este cel care ascundeîn el adevăratul şi marele număr de magie băsesciană.
Marina ENE
Este absolventă Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, promotorul proiectului „Demers pentru Sinceritate”, care s-a adresat candidaţilor la alegerile generale din 9 decembrie 2013, proiect la care a achiesat, prin intermediul cotidianului OPINIA, majoritatea candidaţilor din colegiile electorale din judeţul Buzău.