* Declară col. (r.) Adriana Crăciun, preşedintele Asociaţiei ”Totul pentru viaţă”, unul dintre autorii Legii 522/2004, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri
Obţinerea de către România a contraperformanţei de a ocupa locul al patrulea în Europa la consumul de substanţe etnobotanice a fost posibilă, în primul rând, din cauza unor lacune legislative, printre care aceea că reglementările româneşti nu statuează, în momentul de faţă, instituţiile care ar trebui să avizeze funcţionarea ”magazinelor de vise”…
* Declară col. (r.) Adriana Crăciun, preşedintele Asociaţiei ”Totul pentru viaţă”, unul dintre autorii Legii 522/2004, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri
Obţinerea de către România a contraperformanţei de a ocupa locul al patrulea în Europa la consumul de substanţe etnobotanice a fost posibilă, în primul rând, din cauza unor lacune legislative, printre care aceea că reglementările româneşti nu statuează, în momentul de faţă, instituţiile care ar trebui să avizeze funcţionarea ”magazinelor de vise”, în urma analizei substanţelor puse în vânzare de către acestea, este de părere colonelul în rezervă Adriana Crăciun, preşedintele Asociaţiei ”Totul pentru viaţă”, asociaţie care îl are pe generalul Pavel Abraham ca membru fondator. Am încercat să clarificăm, împreună cu Adriana Crăciun – colaborator de nădejde al fostului preşedinte al Agenţiei Naţionale Antidrog -, motivele pentru care a ajuns România în situaţia dată, dar şi ce s-ar putea face, de acum încolo, pentru a limita măcar comerţul cu această relativ nouă categorie de stupefiante.
”S-a plecat de la premisa greşită că etnobotanicele nu dau dependenţă, şi a doua premisă nefericită este că acestea sunt legale. Sunt, deci, două elemente care au dus la creşterea consumului de etnobotanice. Ambele premise sunt greşite. Etnobotanicele sunt la fel de periculoase ca şi orice fel de droguri: dau dependenţă şi sunt foarte periculoase. Toate substanţele care sunt cuprinse în pliculeţele de ceaiuri, substanţa activă, este una dintre cele prevăzute în convenţiile internaţionale ca fiind interzisă. Că nu stă nimeni să facă analiza, că nu avem laboratoare, să vedem ce este în ele, dar este imposibil să nu fie interzise, căci sunt toate substanţe active. De ce s-a considerat că nu sunt interzise? Pentru că nu ştie nimeni ce substanţă conţine acel plic, avem frunze de nu-ştiu-ce plantă, dar acea plantă nu este trecută pe pliculeţ, şi atunci este normal că acea persoană neinformată, care nu încearcă să afle ce este cu adevărat în plicul acela, o ia de bună, şi spune <Mă simt bine, nu este niciun pericol, nu dă dependenţă, nu mor din asta!>, şi, totuşi, ajung la spital din cauza lor.
A doua premisă, că aceste substanţe sunt legale, este absolut greşită, pentru că aceste planta conţin substanţe interzise, ca urmare, ele sunt interzise din start! Dar, pentru că sunt aduse din străinătate, se cunoaşte numai denumirea lor uzuală, nu se trece denumirea ştiinţifică, elementul activ care stă la baza frunzei respective, toată lumea spune că sunt legale, că nu-mi interzice nimeni să le aduc, pentru că nu ştie nimeni ce aduce, de fapt. Şi aici este a doua mare păcăleală, o plasă în care cad consumatorii”, ne-a declarat colonelul în rezervă Adriana Crăciun.
”Este un cerc vicios”
Preşedintele Asociaţiei ”Totul pentru viaţă” mai spune că, în prezent, nimeni nu ştie ce instituţie este abilitată să avizeze funcţionarea „magazinelor de vise”: „Şi, s-ar putea să fie şi un al treilea motiv pentru care s-au dezvoltat aceste magazine de vise. Instituţiile nu s-au hotărât a cărei competenţă este să facă analiză, să stabilească ce este înăuntru, şi să avizeze. Cine-i competent să avizeze? Discuţia aceasta s-a făcut din 2003-2004, înainte să se modifice Legea 143. Deci, la marea modificare a Legii 143/2000 (privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, n.r.), prin Legea 522/2004 (privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, n.r.), am avut două mari probleme. Eu am lucrat la acest proiect, şi de acea-l ştiu, şi vă spun din interior ce s-a întâmplat. Să introducem la nivel de lege prevenirea, şi a doua problemă – ce mai introducem pe lista substanţelor interzise.
Şi atunci s-a pus problema aşa: introducem plantele cu denumirea lor ştiinţifică sau profităm de faptul că toate substanţele psihoactive sunt deja cuprinse în lege, şi nu mai este necesar să scrii şi toate plantele care conţin acele substanţe care erau, deja, prevăzute în lege. Din punct de vedere ştiinţific, era suficient că este substanţa psihoactivă, şi la acest nivel, de lege, era suficient. Când, însă, în practică, au început să apară fel de fel de plante de care nu auzise nimeni până atunci, şi nu vroia nimeni să recunoască faptul că acelea conţineau substanţe psihoactive care sunt deja în convenţiile internaţionale, s-a ridicat problema că, poate, era mai bine să încercăm să le identificăm, dar nu aveam de unde să le ştim pe toate, pentru că nu erau specifice zonei noastre, nu erau folosite la noi în ţară, şi apăreau aduse de diverse persoane care aflau de cine ştie de unde că se poate face comerţ cu ele. Şi aşa am ajuns în situaţia în care nu se ştie cine trebuie să le interzică, cine să le facă analize, nu se ştie cine trebuia să dea avizul: Ministerul Agriculturii, care se ocupă de plante, Ministerul Sănătăţii, care se ocupă de sănătatea publică, Poliţia, care se ocupă de infracţiuni, şi au rămas undeva la mijloc, este un cerc vicios, cam aceasta a fost situaţia reală care ne-a adus aici”, mai spune Adriana Crăciun.
”Zece la sută dintre consumatori solicită tratament”
Adriana Crăciun a declarat că, măsurile care, din punctul său de vedere, trebuie luate pentru stoparea fenomenului comercializării acestei categorii de stupefiante se referă la seriozitea instituţiilor publice în abordarea acestei probleme: ”Eu cred că nicodată nu este prea târziu să iei măsuri. În primul rând, ar trebui identificate plantele, cu denumirile lor ştiinţifice, iar instituţiile – nu spun abilitate, pentru că nu sunt – instituţiile publice ar trebui să ia problema în serios şi să înceapă să analizeze şi să vadă care sunt adevăratele substanţe din acele plante. Iar avizele de funcţionare să fie responsabile, să fie date cu responsabilitate. Nu pe declaraţii, căci omul acela declară ce vrea el! Nu, să vină cu analize de laborator! Aşa cum faci analiza pentru cânepă, fă la toate, şi vezi ce conţin! Stabileşte odată ce permiţi şi ce nu permiţi! şi să nu uităm şi de stimularea ONG-urilor care trebuia să facă prevenire. Este nevoie de mii de oameni ca să faci prevenire adevărată. Sprijină puţin ONG-urile, care nu sunt sprijinite la ora actuală!”.
În ceea ce priveşte numărul consumatorilor de droguri din România, respectiv din judeţul Buzău, colonelul în rezervă Adriana Crăciun a evitat să ne ofere date precise, însă a făcut apel la statisticile oficiale de pe plan internaţional: ”Există statistici oficiale! Atunci când domnul Abraham a spus 24.000 de consumatori, toată lumea a luat foc. Pentru că, din studiile făcute, s-a ajuns la concluzia că sunt 2.400 în tratament. Pe plan mondial, se calculează aşa, este o chestiune statistică: în general, zece la sută din consumatori ies şi solicită tratamentul. Dacă tu ai 2.400 în tratament, şi reprezintă zece la sută… Acum, sunt chiar mai mulţi, peste trei mii în tratament, doar în Bucureşti. Numărul consumatorilor a crescut. Iar acum, păcăliţi şi de etnobotanice…”.