Profesorii sau elevii?

BAC-ul 2011 a avut cel mai mic grad de promovabilitate din istoria recentă a României. Cu un procent de 53,2 la sută,  Buzăul nu este printre judeţele codaşe, dar nu ne poate bucura faptul că jumătate dintre  absolvenţii de liceu vor trebui să dea examenul de bacalaureat din nou, în toamnă sau, eventual, la 25 de ani, dacă absolventul va dori să aibă şanse de a ajunge ministru.

 

BAC-ul 2011 a avut cel mai mic grad de promovabilitate din istoria recentă a României. Cu un procent de 53,2 la sută,  Buzăul nu este printre judeţele codaşe, dar nu ne poate bucura faptul că jumătate dintre  absolvenţii de liceu vor trebui să dea examenul de bacalaureat din nou, în toamnă sau, eventual, la 25 de ani, dacă absolventul va dori să aibă şanse de a ajunge ministru.

Acum, după anunţarea rezultatelor, a început concursul naţional al aruncării vinei de la unul la altul. Cine este de vină, elevul sau profesorul? Sau poate că vina majoră aparţine altora.

Cel mai uşor este să dai vina pe elev. “Loaza nu a învăţat, stă toata ziua pe net şi prin cluburi şi nu învaţă”, “tineretul din ziua de azi nu e în stare de nimic”, “nu are cine să ne plătească pensiile”,  sunt expresii care s-au auzit zilele acestea foarte des.

Da, elevii care au căzut examenul sunt vinovaţi, pentru că nu au obţinut nota de promovare. Dar nu cumva sunt ei victimele unui sistem ce nu funcţionează corect, şi nu de acum, ci de mai bine de un deceniu? Ce elev va invăţa, dacă trece foarte uşor de la un an la altul şi dacă ştie de la generaţiile precedente că se poate copia sau că se poate “aranja” un examen?

Absolvenţii din 2011 nu sunt cei mai slabi din istoria recentă, ci au fost cel mai bine păziţi. Nu s-a mai putut copia în aceeaşi măsură, nu s-a mai putut aranja examenul, ca în  anii  anteriori.

Da, şi profesorii sunt de vină! Un liceu în care nu promovează niciun elev are clar o problemă de eficienţă  pedagogică. Faptul că sunt prost platiţi nu poate constitui o justificare pentru profesorii ai căror elevi pică în masă examenul de bacalaureat. A fi profesor presupune să ai şi vocaţie, să ai şi dorinţa de a educa şi de a forma tineri de valoare, cu care să te mândreşti. Greva dusă până la capăt sau demisia de onoare sunt singurele acţiuni onorabile care îţi rămân atunci cand condiţiile externe nu-ţi mai permit să fii Profesorul care ar trebui să fii.

În plus, închidem deseori ochii şi ne facem că nu vedem cum se intră pe pile la examene, cum elevii îşi transmiteau până acum din generaţie în generaţie nivelul şpăgii pentru diverse examene, cum lecţia “dublului standard” în evaluare este predată într-o proporţie mult prea extinsă. Nu trebuie sa ne prefacem că aceste cazuri nu au căpătat amploarea unui fenomen.

Dar şi noi, părinţii avem partea noastră de vină, lăsând toata educaţia pe seama şcolii. Cu gândul prea mult la ziua de mâine, ocupaţi până peste cap sau pur şi simplu neglijenţi, uităm că familia trebuie să rămână baza oricarei educaţii. Chiar dacă plătim impozite pentru ca statul să se ocupe de educaţia copiilor nostri.

Am lăsat la urmă pe cei pe care îi consider principalii vinovaţi de rezultatele din acest an de la Bacalaureat. Întreaga clasă politică poartă răspunderea pentru viitorul absolvenţilor de astăzi, pentru starea educaţiei, care se degradează de la an la an.

În condiţiile în care avem un preşedinte al ţării care se laudă pentru a părea cool că nu învăţa în şcoală, în care calitatea principală a preşedintei Camerei Deputaţilor este aceea de fotomodel, nu putem avea alte rezultate la bacalaureat. În condiţiile în care avem parlamentari de Buzău, consilieri municipali sau judeţeni, fără şcoală, repetenţi în liceu sau absolvenţi de facultăţi obscure, nu putem pretinde elevilor să-i aibă ca modele pe Andrei Pleşu sau pe buzoianul Dan Puric.

Educaţia nu a fost niciodată prioritatea vreunui partid politic, finanţarea sistemului educaţional a fost permanent o problemă pentru cei care s-au aflat la guvernare. Şi apoi ne mirăm că nu avem rezultate bune la un BAC desfăşurat cât de cât corect.

Tristeţea cea mare este că nici măcar nu le pasă cu adevărat. Pentru că un alegător educat este un alegător pretenţios, un alegător care nu va fi atât de uşor de manipulat şi de cumpărat.