Alexandru Oproescu – un strălucit cărturar şi bibliofil al Buzăului (I)

images/articole/2013/07/11/oproescu_.png

 

Cu cinci decenii în urmă (la 1 septembrie 1960), pe atunci tânărul şi inimosul Alex. Oproescu era numit director al Bibliotecii raionale Râmnicu Sărat. Coborâtor din neam de moşneni, purtând în suflet freamătul sfidător al munţilor încărcaţi de brazi din împrejuri­mile Nehoiului ori tumultul vijelios al Bâscelor când îşi dăruiesc undele cristaline apelor Buzăului, se arunca, cu ardoarea vârstei şi patima iubirii de carte, în braţele unui oraş încărcat de istorie şi cultură. Absolvise Şcoala tehnică postliceală de Biblioteconomie din Bucureşti, unde destinul avea

să-i dăruiască pe unii dintre cei mai înzestraţi dascăli ai timpului din domeniul respectiv. Numele lor este pronunţat şi astăzi cu emoţie de orice om care se dedică muncii de bibliotecă. Cei mai apropiaţi de sufletul tânărului împătimit de litera cărţii i-au fost profesorii Augustin Z.N. Pop, cercetător al vieţii marelui Eminescu, Dan Simonescu, membru al Academiei Române, Gabriel Ştrempel – director al Bibliotecii Academiei, precum şi Gheorghe Pârnuţă, istoric al învăţământului românesc.

În cei doi ani de studii (1958-1960), Alex. Oproescu se bucură şi se mândreşte la gândul că-şi va împlini vocaţia. Nu de puţine ori îşi amintea că Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ion Bianu, gene­ralul Radu R. Rosetti, Bazil Iorgulescu au fost şi ei ­BI­BLIOTECARI. Ce muncă poate fi mai nobilă, mai aproape de sufletul omenesc, decât munca cu cartea? Poate doar cea de medic! Dar bibliotecarul rămâne perpetuu… „medicul fără arginţi”, precum fusese rara-avis şi dr. V. Voiculescu, născut şi el pe Valea Buzăului…

La Râmnicu Sărat, tânărul director îşi apropie nu doar cititorii, ci şi intelectuali de marcă ai urbei precum colecţionarul de artă Octavian Moşescu (fost primar de Balcic) sau bibliotecarul George Baiculescu, de la B.A.R.

Odată cu reforma administrativ-teritorială din 1968, Alex. Oproescu intră în vizorul celor care se ocupau acum de destinele culturii în nou înfiinţatul judeţ Buzău şi devine inspector la Comitetul Judeţean pentru Cultură şi Artă, cu „sarcina” de a reorganiza întreaga reţea de biblioteci. Zile şi nopţi de căutări, muncă obositoare pe teren, spre a convinge „cadrele de partid” care nu prea înţelegeau bine rostul bibliotecii, au început să dea roade. Dar greul activităţii era chiar la centrul de judeţ Buzău, cu cei peste o sută de mii de locuitori, ce aveau nevoie de un adevărat profesionist, pasionat pentru munca cu cartea. Biblioteca oraşului Buzău devine Biblioteca Judeţeană. Era în anul 1970! De atunci şi până în anul 2003, când Alex. Oproescu s-a pensionat, adică timp de 33 de ani, el a fost cel care şi-a pus amprenta perso­nalităţii sale asupra acestei instituţii. Biblioteca judeţeană, care acum poartă numele marelui poet „V. Voiculescu”, devine repede centrul vital al activităţii spirituale buzoiene. Prestigioşi oameni de artă, critici literari şi dramaturgi, poeţi ori editori de marcă, vin şi revin cu mare plăcere la Buzău ori de câte ori sunt „sunaţi” de Oproescu. Treptat, treptat, numele lui Alex. Oproescu devine sinonim cu cel al instituţiei pe care o conduce. Nume precum Zaharia Stancu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, D.R. Popescu, Fănuş Neagu, Ion Gheorghe, Ion Băieşu, Constantin Ciopraga, Alexandru Piru, Augustin Z.N. Pop, Eugen Simion, Iosif Constantin Drăgan, Nicolae Manolescu, Valeriu Râpeanu, Ana Blandiana, Augustin Buzura, Dan Grigorescu, Gheorghe Istrate, Radu Cârneci, Silviu Neguţ, Florentin Popescu etc. se regăsesc de nenumărate ori în cele 500 de ediţii ale „Salonului literar” înfiinţat în 1970 de Alex. Oproescu împreună cu cel mai apropiat colaborator al său, Nicolae Havriliuc! Dar pasiunea pentru CARTE nu se reduce numai la atât. Creează o secţie de „Colecţii speciale”, astăzi mândria instituţiei, precum şi „Salonul cărţii româneşti cu autografe”, unic în ţară, editura cu 70 de cărţi tipărite, cenacluri şi reviste.

Alex. Oproescu devine cel dintâi mare bibliofil al judeţului, începuturile acestei nobile iniţiative (mişcarea bibliofilă) aflându-se la Râmnicu Sărat în perioada în care a fost director aici.

Nicolae Peneş, membru al

Uniunii Scriitorilor din România La­ureat al Academiei Române