Dar anii au trecut. Elevul de atunci al Şcolii postliceale de biblioteconomie, care între timp îşi ia licenţa în filologie la Universitatea din Iaşi, se pensionează în anul 2003. În cele peste trei decenii de director al Bibliotecii Judeţene, Alexandru Oproescu a publicat nenumărate lucrări de specialitate, dar şi de istorie literară.
Numai despre V. Voiculescu a scos opt cărţi, începând cu anul 1974 („Articole, comunicări, documente”) şi încheind cu „V. Voiculescu – mărturii şi documente”, cu prilejul comemorării celor 70 de ani de la moartea marelui scriitor. În total, Alex. Oproescu a publicat un număr de 24 de lucrări, unele în colaborare cu Marcela Chiriţă şi Mioara Neagu.
De peste două decenii este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cea mai reprezentativă dintre toate cărţile publicate de Alexandru Oproescu rămâne, după opinia noastră, „Presa buzoiană şi râmniceană”, carte de căpătâi în sprijinul cercetătorilor istoriei din această parte de ţară. Cel de-al treilea volum îl publică abia în 2009, deci după şase ani de la pensionare!
Despre Alexandru Oproescu au scris cărţi Alexandru Deşliu şi Mioara Neagu („Un nume sinonim cu biblioteca”) apărută în 1995 şi Mioara Neagu, „Bibliofilia la Buzău”, editată în 2011. Deşi chinuit de o boală sâcâitoare, Alex. Oproescu a continuat să publice cărţi cu un impact deosebit la iubitorii de istorie literară. În 2011, neobositul cărturar dă la iveală „250 de scrisori”, primite de la 94 de personalităţi ale vieţii culturale şi literare româneşti de-a lungul a peste trei decenii. Expeditorii sunt nume de rezonanţă, mulţi dintre ei trecuţi în neuitare, dacă ar fi să-i
amintim doar pe Marin Sorescu, Augustin Z.N. Pop, Gh. Bulgăr, Geo Dumitrescu, Const. Ciopraga, Ion Caraion, Stelian Cucu, Traian Ionescu-Nişcov, Mihai Florea etc. După treizeci de ani de la prima ediţie, Alex. Oproescu editează anastatic fişierul istorico-literar „Scriitori buzoieni”, lucrare de referinţă la care fac trimiteri istoriile literare naţionale.
În prezent, are sub tipar o lucrare de istorie literară de mari dimensiuni, intitulată „Literatura în publicaţii buzoiene şi râmnicene: 1839-2000”.
Dar Alexandru Oproescu, OMUL C~RŢII, ştie să facă şi gesturi de o rară generozitate. Zestrea sa de suflet, cărţile primite de el cu autograful marilor scriitori le-a făcut cadou (a se citi donaţii) bibliotecilor din Nehoiu şi Buzău. De ce oraşului Nehoiu? Pentru că acolo a văzut lumina zilei în urmă cu 73 de ani, pentru că acolo a desluşit pentru întâia oară tainele alfabetului… Numărul cărţilor donate Bibliotecii din Nehoiu la 28 iulie 2008 era de 226! Bibliotecii judeţene, pe care a slujit-o cu devotament şi înalt profesionalism preţ de atâţia ani, i-a dăruit peste 1.000 de cărţi, însoţite de documente unicat, fotografii ce imortalizează momentele solemne ale activităţii cu cartea în Aula „Basil Iorgulescu”, ori în diferitele localităţi ale judeţului. Retras într-un mic apartament din cartierul Micro XIV, nu departe de Crângul Buzăului, Alex. Oproescu, măcinat de boală şi singurătate, mai speră să dea, cu un ultim efort, noi nestemate de istorie literară locală şi naţională. Ca o recunoaştere a meritelor sale în domeniul muncii cu cartea, oficialităţile municipiului Buzău
l-au onorat cu înaltul titlu de CET~ŢEAN DE ONOARE. E mult? E puţin? Din păcate, mulţi lei din pensia sa se duc spre farmaciile oraşului!
Actele de filantropie vin din partea celor care ştiu că a dărui din puţinul lor este mai mult decât un gest nobil, este o dumnezeiască şi sfântă poruncă. Iar Alex. Oproescu este nu un filantrop, ci un adevărat Mecena al actului de cultură. Pe când replica celor cu putere financiară? Se spune că speranţa moare ultima…
Nicolae Peneş, membru al
Uniunii Scriitorilor din România Laureat al Academiei Române