La Casa de Cultură a Sindicatelor, Buzău, membrii Cenaclului Ante Portas și-au omagiat colegele de 8 Martie.
Niță Petruța a fost lector, în această zi, în care, zâmbetul feminin a adus un plus de căldură si frumusețe primăverii.
Versurile au incitat la discuții implicându-i pe toți membrii cenaclului în aprecieri, dar și critici, mai voalate, ținând cont de atmosfera zilei.
Au atras atenția în mod deosebit poeziile fluviul zorilor, carpeta mamei, mareea roșie, povestea renașterii.
Au particularizat aspecte Gina Zaharia: acceptarea destinului cu toate fețele sale(femeia care trăiește sub pielea mea); Laurențiu Belizan: căutarea continuă a frumosului. Se observă o cumințenie în scrisul despre dragoste. De reținut în abandonați:„simt şoldurile cum iau locul gâtului/şi genunchii cum se preling/pe sub tălpi/eu fac dragoste cu cerul/şi iubesc neputinţa de a mă desprinde de stele.” maree roșie este o interesantă personificare a orașului.
Alexandru Bolache: diversitatea de teme, starea femeii. Predarea ștafetei între generații(carpeta mamei)
Dana Bițeanu:sacrificiul mamelor în poezia tu mergi la culcare.
Andrei Bolache: dorința copilului de a primi o învățătură ce-l va ghida în viață.
Mihaela Roxana Boboc: m-a impresionat „fluturii din stomac/ sunt pe moarte acum/”(analiză). fluviul zorilor, dă viață satului. Imagine picturală finală impresionantă:„aud lăutari în lunca dunării/vâsle ce plescăie fluviul în zori”… în marea mă poartă în transe mistice: versurile:„respir săratul miros prin armura/bobului fără de cusur,” iar în maree roșie, imaginea unui oraș cu cicatrici ascunse.
Valentin Tufan: povestea renașterii, un fel de basm. Un text inițiatic.
Laura Cosma: Multe texte au tentă psihlogică. Mariana Cabel: razbat din versuri sentimente puternice dar si cicatrici, lăsate doar de trairi intense.
Nită Petruța vine la cenaclu Ante Portas cu imaginea orizontului, foarte larg, de la gura bărăganului, în versuri tulburătoare, animând sensurile vieții în noi conotații. Prin versurile sale actualizează stări, pe care unii țin să le demonstreze vetuste: din viața satului sau grija maternă.
La sedința următoare va citi Dana Bițeanu.
Ante Portas
maree roşie
oraşul curge în mâinile mele
inimi de păsări bat
în pieptul oamenilor din mine
picioarele de lemn
mi-au rănit fustele
visele ascunse în spatele sticlei opace
a timpului
nu cumva cineva să-mi vadă
cicatricile tălpilor
potriveam oraşul cu palmele
modelând liniştea de aur
peste noroiul oamenilor mici
podurile traversate de linia vieţii
bune şi rele
îmi cântă în palme
oraşul se opreşte în staţii din sticlă
întreabă siluete de oameni
despre drumul ales
răspunsurile au zimţi
oase şi aripi rupte din asfalt
mareele roşii de fulgi
oraşul pare mic să-mi încapă în mâini
bărbaţii îmi promit ceruri
şi înălţimi magice
supravieţuiesc staţiilor condamnate la sol
îngenunchez în oglinzile retrovizoare
aproape senină