M-am trezit brusc duminică dimineaţa fix la ora 4.00, buimac de somn, cu sentimentul că am de făcut ceva. Dezmeticit niţel, mi-am adus aminte că am de deschis televizorul pe un post peste[…]
M-am trezit brusc duminică dimineaţa fix la ora 4.00, buimac de somn, cu sentimentul că am de făcut ceva. Dezmeticit niţel, mi-am adus aminte că am de deschis televizorul pe un post peste care doar am trecut câteva secunde în viaţa mea: Money Channel, un canal dedicat oamenilor care ştiu să facă afaceri şi bani. Bine, vă întrebaţi ce-am căutat eu pe un asemenea post, mai ales pe la patru dis de dimineaţă? Răspunsul e unul singur: Lucian Bute boxa cu jamaicanul Glen Johnson, având centura IBF a supermijlociilor pe masă pentru a IX-a oară consecutiv.
Dar de ce pe canalul cu bani, dacă aş traduce cuvânt cu cuvânt sofisticatul nume al postului TV? Pentru că Lucian a demonstrat că şi boxul este încă o afacere de zile mari, dacă eşti în vârful piramidei sau aproape de el.
Gălăţeanul, în curând şi cu cetăţenie canadiană, a dovedit că este la apogeul carierei sale, boxând cu multă maturitate pentru o bursă de două milioane de dolari. Brut.
O să-i las pe specialiştii în afaceri să calculeze impozite, cheltuieli şi alte dări, ca să aflăm că suma se înjumătăţeşte şi să observ că şi-n box, acolo unde duelul este unul faţă-n faţă, poate exista prietenie chiar şi între corzile ringului. Lucian a obţinut o victorie la puncte, nedându-i nicio speranţă fostului său sparring partener, ajuns aproape de vârsta pensionării în box, în ciuda unui fizic pe care poţi preda lecţiile de anatomie despre grupele de muşchi. Şi, totuşi, declaraţia extrem de diplomatică a lui Bute, „m-am accidentat la mâna stângă în repriza a 4-a” este acoperitoare 100% pentru bombardierul din Pechea, care câştigă doar la puncte pentru a-şi modifica porecla din „mister K.O.” în „mister O.K.”
Pentru că omul Bute nu putea să-şi „marteleze” un prieten, chiar dacă se afla între corzile unui ring, cu centura pe masă. Croşeul din runda a 9-a, care l-a zdruncinat zdravăn pe jamaican, n-a avut continuare în stil Bute, Lucian preferând să facă pas un în spate şi să-mi întărească ideea că poţi câştiga şi elegant în faţa unui amic bătrân.
Obiectiv atins pentru gentleman-ul din ring, care aşteaptă acum un alt adversar, şi încă puternic, bursa următoare fiind una pe măsură.
La Quebec, tânărul plecat dintr-un sat de lângă Galaţi, să cucerească lumea într-un domeniu, a ajuns la un total de 10 milioane de dolari câştigaţi din box. Este o sumă ce ne înfierbântă multora gândurile. Dar cei care cred în menirea lor punând lângă vise şi talent, muncă pe măsură, ajung şi la astfel de performanţe : pe canalul cu bani de la televizor !
Şi, pentru că tot scriu de campioni şi oameni adevăraţi, nu pot încheia articolul de astăzi fără să mă bucur de revenirea lui Mihai Neşu între colegii săi de la Utrecht. Doar în vizită, dar pasul pe care-l sper şi fizic înfăptuit de către Bichon a fost făcut.
Mihai, caracter de campion, n-a ezitat să-şi viziteze după 6 luni de la accident colegii la antrenament, sâmbătă, iar o zi mai târziu să asiste la meciul cu scor de tenis F.C.Utrecht – Ajax 6-4, din a 12 –a etapă a campionatului olandez. Neşu n-a spus după meci decât „Sunt atât de fericit ! Poate am reuşit să-i ajut şi eu pe băieţi un pic”, dar începutul declaraţiei sale mă face să mă gândesc că fericirea există peste tot. Depinde ce suflet ai ca să o percepi în toate formele sale. Iar Mihai Neşu, luptătorul ostatic pe moment în propriul său trup, este un învingător. Pentru că ştie să descopere fericirea!
Ştefan ALECSIU este
Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi