Lumea politică românescă de gang e pe cale să-și construiască propria sa limbă, un amestec de cuvinte cu sens deviat, subtextual, și gesturi împrumutate din eficienta comunicare a persoanelor cu handicap auditiv, cum recent ne-a demonstat Elena Udrea, trimițând cu vârful nasului mesaje de S.O.S. către fosta amiralitate dâmbovițeană. Sau către alte civilizații financiare.
Mai nou, îngrijorată de o posibilă condamnare a lui Marian Vanghelie, foarte sigură pe ea, Oana Mizil a scos din laringe un fel de poliță de asigurare bemolizată, transmițând, prin intermediul mass-media, un mesaj subliminal către premierul Victor Ponta: „Victore-Victore… Nu spun de ce, dar spun cu o voce mai groasă, știe el de ce“. Să fie vorba despre un cod mafiot sau, pur și simplu, Mizileasca doar i-a amintit lui Ponta că acesta oricând poate răguși la vederea lupului, cum se spune-n popor?
Se pare că scandalul iscat de Izaura lui Bercea Mondialu nu a fost decât un preludiu față de ceea ce poate urma după o eventuală condamnare a lui Vanghelie. Parcă o văd pe Oana Mizil ținându-l de țurloaie pe Gabriel Oprea și dând cu el în organe, precum procedau ghicitoarele cu copiii când aveau de făcut vreo revendicare în fața sediului vreunei instituții de forță! Mai auziți pe cineva vorbind serios despre campania electorală din 2016? Deocamdată, singura certitudine este faptul că țara are un nou președinte. Până la o nouă clasă politică, mai e de DNA-lizat…