Asistăm, de câteva zile, la duelul epistolar dintre șefii a două formațiuni politice de dreapta, mărunte precum bobul de neghină – cel puțin conform judecății electoratului
la alegerile europarlamentare din 25 mai, cu ocazia primului astfel de test pentru ambele partidulețe. Liderul Forței Civice, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, și președintele Partidului Mișcarea Populară, Elena Udrea, căci
despre ei este vorba, își expun, acum, frustrările în fața poporului mai degrabă dornic de circ decât de pâine, prin intermediul unor scrisori care fac furori pe Internet și hrănesc, deopotrivă, presa fidelă sau dușmănoasă.
Numai că, între cei doi, există câteva deosebiri clare. Le las de o parte pe cele legate de studii, de carieră universitară, de funcții-cheie deținute în statul român. Constat un singur lucru cât se poate de limpede: dacă Mihai Răzvan Ungureanu știe ce spune, își argumentează poziția, Elena Udrea nu știe decât să facă ceea ce a făcut din momentul apariției sale pe scena politică. Adică își pune poalele în cap, parcă ținând cu tot dinadinsul să le dea dreptate și apă la moară celor care o denumesc o țață politică și o asemuiesc cu ,,coana Leana”.
Singura problemă serioasă pe care o văd în cazul fostului premier este aceea că frustrările l-au făcut să se lase antrenat într-un joc ce nu-i face deloc cinste, uitând probabil că vorba populară privind mocirla și porcii este cât se poate de actuală și, în acest moment, i se potrivește ca o mănușă. A o băga în seamă pe Elena Udrea și a polemiza cu ea nu face decât să-i întârzie acesteia sfârșitul politic ce se prefigurează la un orizont nu prea îndepărtat.