Trăim într-o țară în care, de ceva timp, marea masă a cetățenilor responsabili a înțeles că a te prezenta la vot nu este doar un drept conferit prin Constituție, ci și o obligație morală față de ceilalți
locuitori ai țării, față de tânăra generație în special. A trecut de ceva timp moda îndemnurilor mobilizatoare la abesenteism de la urne – nu pun aici în discuție situția specială a referendumului pentru suspendarea președintelui din 31 iulie 2012 – și a fost înlocuită de campanii ce militează pentru o cât mai mare prezență a cetățenilor la urne.
Ne-am lămurit, mulți dintre noi, că a nu te prezenta la vot înseamnă, de fapt, a vota cu cel care organizează alegerile, cu cel care încerarcă fraudarea lor prin mită electorală, prin minciună, prin cointeresarea votanților din pătura dependentă de ajutorul social. A trecut moda așa-zisei sancțiuni aplicate întregii clase politice prin neprezentarea la vot, acum voci autorizate al României, din toate domeniile, ne cer imperativ să-i sancționăm pe politicieni prin vot, nu prin absența de la urne.
|n aceaste zile însă, o singură voce – căreia i se ține un anemic ison blond – ne îndeamnă explicit să nu mergem la vot, cel puțin în turul al doilea, mai ales în condițiile în care sondajele de opinie indică în mod corect finaliștii. Este vocea lui Traian Băsescu, vocea unui ins ce pare pierdut, în plină criză de dinaintea andropauzei, printre mici obiecte de lenjerie feminină, neapărat de firmă. Este vocea unui ins rupt complet de realitate, a unui om care ține să-și termine în mod jalnic un mandat controversat de zece ani, cu care, de altfel, ar avea motive să se mândrească. Dacă nu ar trânti, mai nou zilnic, cu mucii în fasole.