Oricine vrea să producă ţuică, fie pentru consumul propriu, fie pentru vânzare, indiferent de cantitate, e obligat să solicite înscrierea sa la Biroul Vamal, în vederea înregistrării ca plătitor de accize. Până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, producătorul trebuie să depună o declaraţie în acest sens, iar reprezentanţii autorităţii vamale îi sigilează alambicul.
Toamna, când se pregăteşte să treacă la producţie, deţinătorul trebuie să ceară în scris desigilarea cazanului.
Ţăranii sunt obligaţi să le declare vameşilor cantităţile de produse obţinute. Notificarea va trebui făcută pe proprie răspundere, în termen de trei zile de la finalizarea procesului de producţie. La expirarea perioadei de funcţionare a instalaţiei, reprezentanţii Biroului Vamal trec la resigilarea acesteia şi fac calculul accizei pe care proprietarul trebuie s-o achite. Termenul de plată este până la data de 25 a lunii următoare, iar achitarea se face la administraţia financiară de domiciliu.
Potrivit datelor prezentate recent de reprezentanţii Biroului Vamal Buzău în Colegiul Prefectural, în evidenţele oficiale ale vameşilor buzoieni figurează un număr de 166 de gospodării individuale care deţin instalaţii de producţie de ţuică şi rachiuri tip alambic, dar sunt şi producători de vin.
Pentru ţuică şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al unei gospodării individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 de litri produs pe an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, nivelul accizei datorate reprezintă 50 la sută din cota standard a accizei aplicate la alcoolul etilic, respectiv 500 hectolitri alcool pur.
Astfel, dacă în unele localităţi niciun ţăran nu şi-a declarat cazanul, în altele doar unii producători au scris că deţin instalaţie de fabricare a alcoolului.
Gospodăriile individuale beneficiază de acciză în cuantum redus – 1.653,49 lei /100 litri alcool 100% – în limita cantităţii de 50 litri alcool pur. De exemplu, la un litru de ţuică având o concentraţie alcoolică de 25% se plăteşte o acciză de 4,13 lei.
Dacă în primul semestru al anului 2017, au fost luate în evidenţă şapte decizii de impunere pe gospodării individuale pentru fabricare de ţuică, în aceeaşi perioadă a anului în curs, au fost înregistrate doar patru astfel de decizii.
Legislaţia îngrădeşte controalele
Autorităţile nu îi pot verifica pe oameni dacă au cazane pentru că nu pot intra pe proprietate privată decât dacă au sesizări în acest sens. Astfel că mai mulţi producători de ţuică nu plătesc niciun leu impozit. Legea spune că cei care sunt depistaţi că au cazan pe care nu l-au declarat la Fisc riscă amenzi de până la 100.000 de lei.
Majoritatea alambicurilor sunt concentrate în zonele unde există plantaţii de pomi fructiferi şi viţă de vie.
Pentru înregistrarea gospodăriei individuale care produce doar pentru consumul propriu, titularul autorizaţiei îşi declară numele, adresa, telefonul, CNP-ul, instalaţia, cantitatea şi concentraţia alcoolică a producţiei din anul anterior.
Pentru înregistrarea antrepozitului fiscal, adică a producătorilor care procesează fructe de la alţii, care prestează servicii de distilare pentru terţi şi care comercializează producţia, sunt necesare şi alte precizări: dacă în anul anterior i-a fost respinsă sau anulată vreo autorizaţie, capacitatea de depozitare, planul de amplasare, copiile licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor pentru desfăşurarea activităţilor, acte de proprietate sau închiriere a locului unde activează, scrisoare de bonitate bancară sau garanţie pentru antrepozit.
O lege aparent inutilă cât timp este aproape imposibil să-și producă efectele, dar nu vă duceți după fentă, legea a fost adoptată din cu totul alt considerent, nicidecum cel de a impozita alcoolul produs în gospodărie! Legile de acest tip fac parte din categoria legilor de intimidare. Sunt o pârghie prin care statul poate intimida cetățenii care la un moment dat pot avea revendicări legitime. În cazul de față categoria socială vizată este țăranul. Să ne imaginăm că într-o zonă afectată de pesta porcină africană țăranii se revoltă și merg la primărie nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor stabilite de actualul guvern. După ce spiritele se mai calmează, se va auzi, întâmplător, vocea securistului Q. angajat la primărie: da tu nea’ Ioane ți-ai plătit impozitul pe țuica făcută astă iarnă, că știu eu că ai în pod 5 butoaie de stejar pline, păstrate pentru nunta lu’ fii-tu? În acel moment, Ion, țăran cu bunul simț înfipt adânc în fondul genetic, se va simți cu musca pe căciulă și se va retrage încețișor uitând pentru moment de ce a ajuns la primărie.
Să nu uităm că pe criminalul Al Capone nu l-a îngenunchiat procuratura americană ci fiscul, cu ajutorul unei condicuțe care conținea contabilitate dublă!
Când marinarul a fost deranjat într-o cârciumă de un avocat, a pus instantaneu mâna pe telefon și l-a sunat pe Blejnar, să se intereseze de unde are venituri respectivul și să scormonească după bube! Procurorii vieții erau inutili deoarece nu se săvârșise nicio faptă penală.