După apariția spitalului Gârlași (pus în funcțiune în anul 1794), în urbea buzoianăși în apropierea ei au mai funcționat și alte unități spitalicești.
Până la 1870 și chiar după 1900, în Buzău au mai existat și unele
spitale temporare, în clădiri destinate sau case particulare: un spital de venerici prin 1841 (dr. Auerbach), un spital de temniță (pentru condamnați), un spital de holerici în incinta Mânăstirii Banului (unde a lucrat și dr. Cobici) 1866, un spital de campanie 1877-78, în casele Gherman.
În această perioadă s-au construit și spitale teritoriale; Nifon (TBC) – 1881, Pătârlagele 1894, Mizil cu 20 de paturi, Pogoanele (de către fam. Monteoru cu 30 de paturi) 1912, Vintilă-Vodă de Al. Pâclenaru, în 1915 dar funcțional din 1935 cu 30 de paturi.
Apariția Spitalului Comunal „I. C. Brătianu”
Acest spital apare ca o necesitate pentru locuitorii buzoieni, dar și pentru localitățile din jurul său.Și-a început activitatea în casele particulare: Persescu și Chirculescu în 1872, și a fost construit sub tutela prefecturii buzoiene.
În 1894 se mută în localul actual de pe Bd. N. Bălcescu de astăzi, fiind terminat în anii 1915-1922. A început activitatea cu 30 de paturi ajungând în 1960 la 95-105 paturi. În 1981 se contopește cu spitalul județean. Ca prim director la noul spital îl găsim pe dr. Victor Klement, urmat de ardeleanul dr. Vasile Bianu până în 1922 și apoi dr. Michiu Constantin (vasluian) până în 1941. În 1926-30, în curtea spitalului se construiește o clădire mai mică unde se organizează noua maternitate (prin desființarea celei de la Gârlași) până prin anii 1963-1964, când se mută în clădirea de pe bd. Gării (care avusese altă destinație) unde este și astăzi. Este dotat mai repede cu serviciu de laborator, radiologie, sterilizare, săli de operații, farmacie proprie, servicii administrative gospodărești, bloc operator și spălătorie.
Dacă în 1922 avea rangul de spital de chirurgie generală, încep mai târziu să aparăși aici profile noi ca: secția O.R.L., secția (nucleu) urologie, secție (nucleu) oftalmologie, secție (nucleu) anestezie, terapie intensivă.
La foc continuu, au lucrat aici, cu pricepere și sârguință, oameni deosebiți ca: dr. Bianu Vasile, dr. Michiu Constantin, dr. Oprea Somnea, dr. Vărzaru Traian, dr. Pop Ioan, dr. Cucu Mircea, dr. Marinescu Petre, dr. Cuza Teodor, dr. Gerota Viorel, dr. Stelian Mitacu, dr. V. Gârcineanu (laborator Al. Papadopol), farm. Sprânceană Elena, asistenți Moldovan Liliana, ștefănescu Rada, Poraicu Florica, Croitoru Maria, Borcea Irina, brancardierii: Mardarasievici Simion, Manole Constantin, infirmierele Legrade Aurica, Cazacu Margareta și alții, la fel de buni ca cei amintiți. În 1881 spitalul “I.C. Brătianu” se contopește cu spitalul județean.
În perioada 1916-1918, pe timpul Primului Război Mondial, și aici sunt îngrijiți un număr mare de răniți iar ca rezultat al muncii în acest spital, statistic vorbind, numai în cei 13 ani de funcționare după primul război mondial (1919-1932) au fost îngrijiți 15117 bolnavi, s-au dat 63780 consultații, s-au efecuat 6453 operațiuni chirurgicale, s-au aplicat 703 aparate gipsate și au fost asistate la nașteri normale sau patologice 807 femei.
Dacă privim în urmă la cei care au înfăptuit acte de caritate cum ar fi: Maria Minculeasa, familia Grigore și Elena Monteoru, Alexandru Pâcleanu, Alexandru Papadopol, Nicolae Cristescu etc. contribuind la sporirea grijei pentru sănătatea semenilor nu ne rămâne decât datoria de a ne aduce mereu aminte, cu evlavie, de bunul lor chip și suflet.
Spitalul județean de urgențe Buzău (Micro XIV)
În perioada anilor ‘70-’80 a secolului trecut, la fel ca în toate centrele județene și nu numai, prin munca asiduăși cu eforturi financiare deosebite, apare cel mai modern centru de sănătate publică, situat în cartierul Micro XIV al urbei noastre buzoiene. Spitalul a fost construit de Trustul de montaje și construcții “Carpați” în anii ‘72-’73, putând fi dat în folosință la întreaga sa capacitate la 25 mai 1974 (inaugurat pe 15 mai). Spitalul dispune și de o policlinică județeană.
Situat pe șase nivele (P+5), respectiv (P+2) policlinica, spitalul dispune de o capacitate de 750 de paturi, inițial 715 paturi, volumul de muncă fiind de multe ori depășit.
În acest timp ca director al Spitalului Județean era dr. Podeanu Gheorghe (din 1968), iar ca director al Direcției de Sănătate Publică – dr. Aronescu Mihai (+) (al II-lea de la înființarea acesteia), primul fiind dr. Hanganu Ion (+).
În afară de secțiile exterioare ca Pneumo-Ftiziologie, Obstetrică-Ginecologie, Infecto-Contagioase, Dermato-Venerice, Oncologie, rămase în localuri avute deja, altele prin schimb și vacantare, noul local este organizat pe secții cunoscute ca: Pediatrie I, Pediatrie II, Interne I, Interne II, Chirurgie I, Chirurgie II, apar și secții (unele divizate din secțiile “mamă”) ca: Ortopedie, Neurologie, Cardiologie, Boli de Nutriție și Metabolice, Anestezie, Terapie Intensivă (A.T.I.), Urologie, Chirurgie Infantilă, Chirurgie Buco-Maxilofacială (restrânsă).
După deschiderea activității Spitalului Județean nou (astăzi de urgențe) nu este închis nici Spitalul I. C. Brătianu imediat. El este lăsat să mai funcționeze cu secțiile O.R.L. și oftalmologie, dar nu pentru mult timp. Astfel căși acestea sunt incluse în noul spital prin metoda restrângerii de activitate, prin extinderea tratamentului ambulator și în ultimul timp prin crearea de centre noi (clinici) de spitalizare private.
Spitalul I. C. Bratianu părăsit, fiind de toți și de toate cele, rămâne să-și ducă amarul intrând într-un proces de degradare continuă, grăbindu-și sfârșitul într-o totală nevinovăție.
Spitalul a avut de la început create și servicii necesare desfășurării procesului de îngrijire a bolnavilor; Blocul operator, Farmacia, Serviciul de laborator (analize), Serviciul de explorări funcționale, Serviciul de explorări radiologice, Serviciul de sterilizare. S-au constituit și serviciile de personal, muncăși salarii, economico-financiar-contabilitate, precum și cele administrativ-gospodărești.
Spitalul dispune de un bloc de spălătorie mecanizată, în mare parte un bloc alimentar (cu activitate redusă în prezent), centrală telefonică proprie, centrală termică (dirijată proprie).
La parter se află cabinetele pentru rezolvarea urgențelor pe specialități (după ‘89 comasate în U.P.U.), forma de funcționare actuală. Cabinetele manageriale (directorate) se află la parter.Morga aflată la parterul spitalului a fost mutată în clădire secundară. După anii ‘80 în curtea spitalului se construiește un centru medico-legal modern. Spitalul are în curtea sa magazii-depozite cu materiale și tehnică sanitară.
Spitalul Județean Buzău după 1989 – Spitalul Județean de Urgențe astăzi
Dacă până în 1989 problema celor cu suferințe renale grave (insuficiență renală depășită) era cu greu rezolvată în centrele medicale bucureștene, iată că încetul cu încetul și la Buzău, mai întâi într-un spital restrâns din policlinica județeană, apoi în centrul medical nou – stație de dializă, hemodializă alăturat, această situație își găsește locul demult căutat.
Până și după 1989 spațiul din policlinică (P+2) a fost și este dispus pe cabinete ambulatorii restrânse, excepție făcând etajul II ocupat de secția A.T.I. în întregime. Cutremurele, mai ales cel din 4 martie 1977 au zguduit și acest spital, neafectându-l prea mult.
Ca sățină pasul cu occidentul, cu democrația, Spitalul Județean este supus reorganizării și dotării potrivit standardelor actuale. Dacă problema dializei, hemodializei, a fost rezolvată printr-un centru modern (stație de dializă) situat în curtea spitalului, iată căși problema urgențelor medico-chirurgicale își găsește o rezolvare corectă prin înființarea U.P.U. (unitate primiri urgențe).
La 3 martie 1998, U.P.U. și-a început activitatea cu 25 de asistente, 10 infirmiere și câțiva brancardieri. Pentru început U.P.U. a fost dirijată de medicii ca: dr. Ioniță Victor, dr. Bâldea Sabin, dr. Tomescu Gheorghe, dr. Chihaia Eugen (+).
În prezent U.P.U. este modernizat și organizat pe: urgențe majore, urgențe minore, intervenții chirurgicale, supraveghere, etc. și are în activitate medici specialiști (urgentiști). U.P.U. a fost conceputăși mai ales susținută o lungă perioadă de timp de guvernul Flandrei de Est.
Modernizarea și tehnologizarea a cuprins încet-încet tot spitalul. Dotarea serviciului de cardiologie cu noi aparate: RMN, CT, cu performanță sporită în stabilirea diagnosticului, dotarea laboratorului cu aparatură, substanțe reactive, cu tehnici moderne de lucru, dotarea blocului operator pe măsura cerințelor actuale, toate la un loc sporesc nivelul de îngrijire a sănătății noastre și standardul de viață al societății.
Și astăzi, pe lângă cei care au în sarcină să facă tot ce pot pentru sănătate, s-ar mai putea găsi în rândurile noastre, mulți care asemănător cu cei de altădată ar putea dovedi că pot realiza multe, chiar multe lucruri de binefacere, în acest sens. Important este să ai cele necesare și multă bunăvoință.
Totul este posibil în cazul când ai bunăvoințăși un suflet larg-deschis spre societatea în care-și trăiesc viața, un dar firesc de la bunul Dumnezeu.
Am avea multe de spus, dar ne oprim aici din lungul drum parcurs de Sănătatea buzoiană, de la Spitalul Gârlași (Minculeasa) de ieri, la Spitalul Județean de Urgențe de azi, dezvoltarea și modernizarea sa fiind în ascensiune continuă.
Anghel Tudor – Asistent medical principal generalist (Urologie)