Buzoianul Robert Ardeleanu, basistul care a cântat alături de mari artiști
La doar 26 de ani, buzoianul Robert Ardeleanu se poate lăuda că a evoluat pe aceeași scenă cu nume importante ale muzicii românești precum Mike Godoroja, Rareș Totu, Marcian Petrescu, Felicia Filip sau Marius Mihalache. Tânărul, care a învățat meserie de la neobositul profesor George Stănescu, a activat și alături de numeroase trupe, mai mult sau mai puțin cunoscute, fiind cotat drept un basist foarte talentat. Colaborările l-au adus în ultima perioadă tot mai des acasă, unde a susținut concerte în diverse formule, ocazie cu care a acceptat să vorbească pe scurt despre evoluția sa, de la puștiul din băncile Colegiului „M. Eminescu”, la chitaristul apreciat de tot mai mulți muzicieni.
Reporter: Cum te-ai apucat de muzică?
Robert Ardeleanu: Ca orice adolescent, eram un visător ce-și dorea să epateze prin ceva… Acel ceva a fost o încercare timidă de exprimare a trăirilor prin acorduri de chitară. Primele încercări muzicale la scenă deschisă au fost făcute în timpul liceului, alături de câțiva colegi într-o trupă de cover-uri; cel ce și-a pus amprenta însă asupra parcursului meu muzical și căruia îi aduc sincere mulțumiri pe această cale este profesorul de chitară George Stănescu, veșnicul „șlefuitor de talente”, cum a fost supranumit de o gazetă locală.
Rep.: De ce tocmai chitară bass?
R. A.: Bass-ul face posibilă combinarea armonioasă a tuturor instrumentelor într-un tot unitar, fiind din punctul meu de vedere, nu „cireașa de pe tort”, ci „glazura lui”…
Rep.: Ce liceu ai absolvit? Erai privit altfel în școală, pentru că știai să cânți la chitară?
R. A.: Sunt absolvent al Liceului Mihai Eminescu; probabil că în adolescență mulți tineri au fost animați de dorința de a cânta la un instrument, așa încât, încercarea mea nefiind singulară, nu a stârnit un interes deosebit în rândul colegilor.
„Primul succes l-am avut cu TIARRA”
Rep.: Care a fost prima ta trupă?
R. A.: Prima trupă în care am activat și alături de care am avut și succes discografic cu albumul „Post scriptum” – gothic metall, realizat de Omvina Records – Germania, a fost trupa TIARRA; participarea la evenimentul „Zilele Bucureștiului la Viena” a adus plus valoare acestei trupe, din păcate prea puțin cunoscută publicului.
Rep.: Ce facultate ai absolvit?
R. A.: Am absolvit Facultatea de Psihologie care, din păcate, până în prezent nu m-a motivat într-atât încât să și profesez în domeniu…. Poate că nu este prea târziu! Sper…
Rep.: În câte trupe cânți acum? Care sunt?
R. A.: Timpul și resursele limitate m-au determinat să renunț la proiectele mai vechi („Trenul de noapte”, „Panic depression”, „The Groovies”), în prezent fiind doar component al trupei MIKE GODOROJA & BLUE SPIRIT; am continuat însă cu unele colaborări sporadice, ultima fiind cea alături de Gabriel Istrate (SHIFT), a cărui compoziție de un real succes „Viața-i de vină”, a fost completată de vocea inconfundabilă a renumitului artist George Nicolescu.
Rep.: Există vreun artist alături de care te simți cel mai în lagul tău pe scenă?
R. A.: Dacă am fost acceptat să cânt alături de niște adevărați artiști, înseamnă că trebuie să mă bucur de încrederea lor… a tuturor!
În deschiderea lui Sugar Blue
Rep.: Ce muzică îți place?
R. A.:Muzica bună: rock, blues, jazz, clasică…
Rep.: Care este visul tău în plan muzical?
R. A.: Visul meu de a cânta alături de profesioniști s-a împlinit! Alături de Mike Godoroja am avut șansa de a fi pe aceeași scenă cu Felicia Filip sau Marius Mihalache…. Alături de Marcian Petrescu și Rareș Totu am avut șansa de a cânta în deschiderea concertelor susținute în România de Charlie Musselwhite, dar și în deschiderea celor susținute de câștigătorul a două premii Grammy, muzicuțistul american Sugar Blue. Sper ca visul meu de a deveni eu însumi profesionist să nu fie prea departe de momentul împlinirii!
Rep.: Mai ții legătura cu prietenii din Buzău?
R. A.: Da, țin în permanență legătura cu o parte a foștilor mei colegi și prieteni din Buzău.
{loadposition zgalerie9726}