Am în minte acum un articol semnat de Andrei Pleşu, pe care l-am citit în urmă cu câteva săptămâni, dar care mi-e încă proaspăt în memorie. Scria domnul Pleşu despre un lider al opoziţiei că „pe româneşte, s-a cam smintit”. Ce m-a impresionat este precizarea adusă în continuare de autor: „de regulă, personajele publice se smintesc de prea mult succes”. În politică, succesul se traduce prin putere, aşa că mă gândesc că unele chestiuni în politică şi administraţie n-au decât o singură „logică”: sminteala puterii.
M-am întrebat deseori dacă atunci când eşti puternic e mai important să faci ce vor oamenii sau e mai important să faci ce e bine pentru oameni, deşi ei nu văd acest bine. Indiferent de forma în care bagi mâna în buzunarul cetăţenilor, văduvindu-i de resursele pe care ei le aveau în bugetul personal, aceştia nu vor înţelege raţiunea pentru care ai făcut acest lucru. Am văzut cât de greu e efortul pentru a ţine în echilibru un popor şi cât de puţin contează puterea exemplelor. Poate mă înşel. Poate poporul meu ar urma exemple, dacă le-ar avea cu adevărat.
Românii sunt acuzaţi de lipsa de revoltă publică, de lipsa de reacţie la măsurile care lovesc în interesele şi drepturile lor naturale. Mă întreb dacă este într-adevăr lipsă de mobilizare sau e o înţelegere din partea lor a ceea ce se întâmplă pe lângă noi. Pentru mine, Grecia a fost un exemplu viu despre cum un popor neînţelegător afectează grav echilibrul unui stat european. Mişcări de stradă care nu se mai opresc, violenţe, reforme blocate în faşă, neîncredere totală în politicieni, toate într-o ţară care a dat democraţia în lume. Mă bucur că poporul meu nu a făcut aceste lucruri, chiar dacă poate ne-o va plăti cu vârf şi îndesat în cabina de vot. Noi, indivizi-decidenţi sau puterea politică-decidentă, nu trebuie să ţinem cont de interesele noastre de partid. Viziunea noastră şi comportamentul nostru sunt demne, responsabile şi aş putea spune peste vremuri, nu sub vremuri.
Bâlbele, greşelile actului administrativ pe care le-am văzut şi le-am trăit cu toţii pot afecta politicienii care le-au făcut, nu însă obiectivul acesta strategic de reformare a statului român şi de a face faţă crizei economice. Mă alătur cu toată fiinţa acestui deziderat şi am să încerc întotdeauna, prin poziţiile mele, să îndrept erorile de comunicare ale obiectivului şi actului administrativ, aşa cum am făcut şi până acum. Vreau să cred că viaţa a oferit însă multor români responsabili puterea de a vedea în viitor. Cred că va fi mai bine, oricât de cârcotaşi suntem cu toţii în aceste vremuri grele.