Procese pentru săparea unei comori și oameni ai legii alergați cu pistolul când au venit să ridice taxele
Astăzi ne vom opri la istoria modernă a satului Șarânga, care se va grafia, în timp, și sub forma de Șerânga. Cunoscut și sub
denumirea mai veche de Coca, tradiția locală mergând pe ideea, mai veche, a Caucalandului got care, după alții, ar fi fost posibil în zona Siriului. Nu pot fi neglijate nici aserțiunile ce țin de fiica unui boier local – Coca -, dar nici cele ce țin de Crucea lui Șarânga. Unii localnici se mândresc și cu o legendară cetate a lui Negru Vodă, ignorând pe cele de la Stoieneștii și Poienarii argeșeni.
Conflicte severe
Gheorghe, fiul lui Grigore Ciohodaru la 21 noiembrie 1790 da la mâna postelnicelului Petre Izbașa un zapis prin care îi adeverea acestuia cumpărarea, de la el, a trei pogoane de vie în satul Crucea Șarânga, pentru suma de 90 de taleri. Este perioada în care proprietățile forestiere se separă de cele agricole și în care localnicii se vor orienta masiv către vinificație.
În șirul de plângeri din perioada Regulamentară, generate de noul regim al clăcii, se înscria și demersul unui arendaș de la șarânga care sublinia că unii clăcași „s-ar fi împotrivit coprinderii noilor întocmeli nevoind a (le) urma nici într-un chip”. Același lucru îl va face un alt arendaș de la Izvorul Dulce, în 14 martie 1834. Fără a trage învățăminte de cele pățite de descoperitorii tezaurului de la Pietroasele la 1841, Gr. Chelciu se judeca cu Ion Pripitu și Oiță Olaru de la Șarânga pentru săparea unei comori.
Moșnenii Târcolești sunt reținuți în epoca modernă, la 22 septembrie 1842, într-un proces cu Ivancea Abagiul pentru un contract de arendare. Violențe loveau obștile și din interior: astfel, președintele Curții de Apel Criminale, Sc. Vernescu, încunoștința la 18 noiembrie 1864 pe echivalentul de la tribunalul buzoian că sentința de condamnare a lui Andrei Radu, Ilie Istrățoiu, Ion Istrățoiu, Ioan Istrățoiu și a lui Radu Râncevu rămânea executorie. Moșnenii amintiți, aflați în conflict cu preotul Vasile, îi incendiaseră acestuia crama.
Omul legii fugărit cu revolverul prin gârla Darei
Cu locotenentul Poenaru de la Buzău se judecau în 1875 Alecu Nicolae și încă un locuitor pentru o datorie ce rezultase din exploatarea unei păduri, dosarul cauzei supraviețuind în arhiva tribunalului. De amintit că, în câmpie, iarna lui 1875 se va dovedi a fi deosebită: ,,au căzut atâta zăpadă încât a nămețit totul. Oamenii nu mai dormeau noaptea, ci asvârleau continuu, zăpada din dreptul ușilor și ferestrelor”.
Primarul de la Pietroasa, în 17 iunie 1876, încheia un proces verbal relativ la un incident care implicase mai mulți funcționari ai primăriei și pe Iancu Șt. Antonescu. Perceptorul comunei îl anunțase pe primar că vătășeii Ghiță zet Petrache și Nicolae Ioniță însoțiți de dorobanțul Andrei Constantin, ducându-se să anunțe pe locuitorii aflați la prașilă să-și plătească datoriile către fisc, au fost agresați verbal și fizic de Iancu Șt. Antonescu din Șarânga. După ce Antonescu îl va bate pe vătășelul Ghiță „au scos un revolver și întinzându-l asupra dorobanțului Andrei Constantin au slobozit un foc și dacă nu l-au nemerit, l-au luat în goană și văzând că nu-l poate prinde au mai slobozit un foc”. Dorobanțul se va salva prin fugă în râpile gârlei Dara, iar Antonescu le va striga că dacă îi mai prinde pe câmp sau în comună îi va omorî. Declarații se vor lua de la martorii incidentului. Prin sentința nr. 255/1877, agresorul va fi condamnat la 15 zile de închisoare. Chiar înainte de pronunțare, acesta se va adresa președintelui tribunalului, subliindu-i că se va opune acesteia, totodată anunțând că avea ca martori „În descărcare” pe Constantin Dinu și Constantin Bănică din Șarânga, dar și pe Ion Burlacu din Dara de Jos. Și într-adevăr, la 24 octombrie Antonescu va obține câștig de cauză. Se pare că funcționarii primăriei nu declaraseră corect cum debutase incidentul și nu prezentaseră și rănirea lui Antonescu.
Numai patru moșneni se mai numărau la 1899 pe când aceștia stăpâneau 70 ha., iar la 1921 brusc, la nivelul comunei, numărul lor urcă la 200, prin cei 95 de la Clondiru de Sus și 105 de la Dara. Totuși în comparație cu cifrele de la 1912 – când comuna șarânga avea în compunere satele Clondiru de Sus și Dara, cu o populație totală de 2.525 de persoane – apar unele semne de întrebare.
Ar mai fi de reținut faptul că în urma eforturilor preotului I. Alexandrescu de la parohia Șarânga I, la 1 februarie 1938 apărea aici Păstorul copiilor, revistă lunară dedicată elevilor.
Pe monumentul ridicat prin grija Societății „Propășirea Satului” pentru cei căzuți în Marele Război se adăugau cei căzuți între 1941-1945 mulți neîmpărtășiți și făr’ de lumânare pe fronturile din Est și din Vest.
Alexandru Gaiță este istoric și cercetător la Arhivele Naționale Buzău