Medic veterinar şi biochimist, cadru didactic universitar şi academician, Radu Gh. Vlădescu s-a născut la 26 aprilie 1886, în satul buzoian Sibiciu de Sus.
După studii primare în satul natal şi secundare la Buzău (absolvent 1904), urmează şcoala Veterinară la Bucureşti. După absolvire, funcţionează ca preparator la catedra de chimie a şcolii, în paralel urmând cursurile Secţiei fizico-chimice a Facultăţii de Ştiinţe de pe lângă Universitatea Bucureşti. Îşi ia doctoratul în 1911 cu teza ,,Cercetări relative la mecanismul serului anticarbonos“. Pleacă apoi la Paris, unde va studia biochimia cu profesorul G. Bertrand, fiind declarat, la terminarea studiilor, doctor în Ştiinţe Chimice al Universităţii Sorbona (1921), cu teza ,,Cercetări asupra prezenţei şi rolului zincului la animale“.
Revenit în ţară este numit conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe, profesor la Facultatea de Medicină şi apoi profesor titular de chimie biologică la
Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti (1 aprilie 1922). De numele său se leagă organizarea primului laborator de chimie biologică din România şi studii de pionierat în biochimie. A elaborat, de asemenea, metode pentru dozarea clorurilor, fosfaţilor şi a altor componente din lichide biologice şi a aplicat metoda microsedimentaţiei pentru dozarea diferitelor componente ale sângelui. A efectuat studii asupra compoziţiei chimice a materiei vii, caracteristicile complexe ale metabolismului animal (prezenţa fierului în organismul animal, repartizarea grăsimilor în organism), cercetări în domeniul lactologiei cât şi elaborarea unor noi metode de analiză a unor substanţe cu importanţă biologică.
Este autorul a peste 150 lucrări ştiinţifice publicate în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, din 1955 devenind membru al Academiei
Române. A fost membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris şi al Academiei de Medicină Veterinară a Franţei. Radu Gh. Vlădescu a încetat din viaţă în februarie 1964, la Bucureşti. Conform dorinţei sale, a fost înhumat în satul natal.