Pentru cei care n-au urmărit serialul nostru voi reaminti că dr. C. Angelescu se va căsători, după întoarcerea din capitala Franţei, cu Virginia Monteoru, unica moştenitoare a unei averi impresionante.
Pentru cei care n-au urmărit serialul nostru voi reaminti că dr. C. Angelescu se va căsători, după întoarcerea din capitala Franţei, cu Virginia Monteoru, unica moştenitoare a unei averi impresionante. Era luna decembrie a anului 1899. Virginia Monteoru îi dărui dr. C. Angelescu şase copii, trei băieţi şi trei fete. Mai întâi veni pe lume Elena (n.1900), ce se va căsători cu diplomatul George Vălimărescu. Aceasta va trăi până la vârsta de 81 de ani.
În anul următor bucuria în familia Angelescu fu mare. Dumnezeu le dăruise un băiat căruia, în amintirea bătrânului Monteoru, îi ziseră Grigore. Dar, spre disperarea părinţilor, acesta muri de ftizie pe când era student la drept, în vârstă de 21 de ani. Cel de-al treilea a fost tot un băiat, Alexandru (n.1902), ce va ajunge profesor de drept civil la Universitatea din Cluj. Se va stinge din viaţă la 45 de ani, fapt ce i-a grăbit, cu siguranţă, pe lângă celelalte nenorociri aduse de bolşevizarea ţării, sfârşitul doctorului C. Angelescu.
Al patrulea copil a fost să fie tot băiat, pe care l-au creştinat cu numele tatălui, adică Constantin (n.1905). A trăit la Iaşi, după ce, ani de zile a cunoscut batjocura şi prigoana comunistă. Cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă, Institutul de istorie al Academiei Române “A.D.Xenopol” din Iaşi, unde C.C. Angelescu a lucrat, în ultimii ani, ca cercetător, l-a omagiat aşa cum se cuvine, subliniind că traiectul său biografic “dezvăluie o capacitate de rezistenţă aproape neobişnuită în faţa vitregiilor vieţii, o simplitate la fel de nefirească dacă o raportăm obârşiei şi, nu în ultimul rând, o demnitate sau verticalitate morală independentă de împrejurări neprielnice”.
Viaţa celui mai longeviv dintre copiii dr. C. Angelescu reflectă, cum nu se poate mai bine, drama elitei româneşti după 1944. Îşi începe studiile în ţară, dar după căderea Bucureştiului sub ocupaţia germană (6 decembrie 1916), familia Angelescu se refugiază la Iaşi. De aici, dr. C. Angelescu îşi va trimite cei şase copii, însoţiţi de bunica Eliza (pe rută ocolitoare: Suedia, Norvegia, Anglia) în Franţa. Aici C.C. Angelescu îşi va continua studiile până după Pacea de la Paris (1920). Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care o absolvă cu “magna cum laude” (1926). “După dobândirea licenţei în drept, C.C. Angelescu a fost trimis spre perfecţionare la Paris, unde a obţinut, succesiv, titlurile de diplomat în studii superioare de drept public la Facultatea juridică în capitala Franţei, în 1928, diplomat în studii superioare de economie politică, în 1931, toate însoţite de menţiunea foarte bine. Doi ani mai târziu şi-a susţinut doctoratul în drept la Facultatea juridică din Paris, cu o teză ce a văzut de îndată lumina tiparului”.
Revenit în ţară, va fi numit referent stagiar la Consiliul Legislativ şi, în paralel, asistent onorific al Facultăţii de Drept din Bucureşti, începând cu 1 februarie 1934. După un scurt periplu la Universitatea din Cernăuţi, ca profesor de drept constituţional comparat, la sfârşitul anului 1936 revine, prin decret regal, profesor titular la catedra de drept constituţional şi administrativ a Facultăţii de Drept din Iaşi. A funcţionat aici până în 1950 când încep anii grei de zbucium, pentru el şi familie. “După ce, din primăvară, i-a fost naţionalizată casa (1950 – n.n.), în toamnă a fost <epurat> din Universitate (…) sub pretextul că, prin cursul său, ar fi făcut apologia regimului antonescian. Trimis la biroul local al forţelor de muncă, profesorul titrat la Bucureşti şi Paris şi fostul decan al Facultăţii de Drept din Iaşi a primit o nouă slujbă: (…) muncitor necalificat la fabrica de cărămidă”.
În 1951 este evacuat din propria locuinţă, acum naţionalizată şi pusă la dispoziţia unui consilier sovietic. I se repartizează, pentru el, soţie şi fetiţa lor Ioana o cameră insalubră, fără facilităţi, pe str. Vovidenie, în Iaşi.
Organele de securitate l-au ridicat în toiul nopţii pentru că era fiul fostului ministru dr. Constantin Angelescu
Viitoarea profesoară de limba română şi franceză, Ioana C. Angelescu, unica fiică a soţilor Georgeta şi Constantin Angelescu, deşi avea atunci trei ani, îşi aminteşte cu durere, cu o imensă tristeţe zilele de zbucium din acea perioadă. “Dar aceasta nu era decât începutul calvarului pentru familia noastră, ni se destăinuie Ioana Angelescu. La 15 august 1952, aveam de acum cinci ani, organele de securitate l-au ridicat pe tata în toiul nopţii pentru simplul motiv că era fiul fostului ministru dr. Constantin Angelescu. Timp de trei ani a fost purtat, fără judecată, prin diferite penitenciare din ţară: Jilava, Văcăreşti, Midia, Oneşti etc. Tata ne povestea, după ce i s-a dat drumul în iulie 1955, că în timpul unui interogatoriu a îndrăznit să-l întrebe pe anchetator, ce capete de acuzare aveau împotriva lui. Ofiţerul de securitate i-a răspuns prompt: <Dacă nu l-am putut lua pe taică-tu, te-am luat pe tine>. (dr. C. Angelescu decedase pe 14 septembrie 1948 – n.r.). Răspunsul este mai mult decât edificator pentru modul cum acţiona securitatea în acei ani”, ne mai spune Ioana Angelescu, cu un surâs amar, abia perceptibil, spânzurat în colţul gurii. O undă de tristeţe, pe care nu şi-o poate reprima, se abate peste chipul luminos, cu surâs de copil, al Ioanei. Anii aceia au lăsat urme adânci în viaţa ei, dar, mai ales în memoria ei, în sufletul ei de fiinţă sensibilă, în care, iubirea şi ura (din păcate) sălăşluiesc atât de aproape una de alta!
Ioana, cel de-al cincilea copil al soţilor Angelescu
Cel de-al cincilea copil al soţilor Angelescu a fost o fetiţă, Ioana (n.1906), care s-a căsătorit cu Ştefan Ghica-Budeşti, membru corespondent al Academiei, fiul cunoscutului artitect Nicolae Ghica-Budeşti. Ioana va deceda în 1993. A trăit cu bucurie clipa când tatăl ei, dr. Constantin Angelescu a fost repus în drepturi, în 1990, ca membru de onoare al Academiei Române, de unde fusese “radiat” în 1948!
Ultimul venit pe lume va fi Elisabeta (n.1908). La nici două săptămâni de la naştere, Virginia Angelescu va muri, din cauza unui anevrism. În puţinele clipe de luciditate a reuşit să-i spună: “Costică, să ai grijă de copii!”. Dr. C. Angelescu a avut un adevărat cult al familiei. Deşi a supravieţuit 40 de ani după moartea soţiei, el nu s-a mai recăsătorit.
Elisabeta a fost soţia matematicianului Alexandru Ghica, membru al Academiei Române. Va pleca spre cele veşnice cu trei ani înaintea evenimentelor din decembrie 1989. Avea 78 de ani.
Nicolae PENEŞ
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Laureat al Academiei Române