Radiografii subiective: “Dr. C. Angelescu – povestea unei vieţi” (I)

Cea de-a doua personalitate asupra căreia ne vom opri în serialul nostru “Radiografii subiective” este dr. C. Angelescu, reformator al învăţământului românesc, continuator al operei şcolare începută de ilustrul său înaintaş Spiru Haret.

Cea de-a doua personalitate asupra căreia ne vom opri în serialul nostru “Radiografii subiective” este dr. C. Angelescu, reformator al învăţământului românesc, continuator al operei şcolare începută de ilustrul său înaintaş Spiru Haret. Ne-am gândit că nu este lipsit de interes de a prezenta, pentru cititorii ziarului “Opinia” (şi nu numai), mai întâi traectul vieţii şi activităţii acestui om de excepţie născut la Craiova, dar trăitor, îndeosebi, în Buzău (Sărata-Monteoru şi Stâlpu), el fiind ginerele lui Grigore Constantinescu-Monteoru. Iată, aşadar, principalele repere ale vieţii celui mai ilustru  ministru al Instrucţiunii Publice din perioada interbelică:

        -12/25 iunie 1869 – Se naşte la Craiova, Constantin D. Angelescu. Tatăl său se numea Dumitru Angelescu, era “comersant”, iar mama, Teodora Geblescu.

            -18 august 1876 – Este înscris în clasa întâi a Şcolii nr.1 de băieţi “Obedeanu” din localitate.

            -1881-1887 – Elev al Liceului “Carol I” din Craiova, pe care îl absolvă ca premiant, în 1887.

          -1887-1897 – Urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Paris. După absolovire, prin concurs, ocupă postul de “intern al spitalelor din Paris”. În aceşti ani îşi pregăteşte doctoratul în medicină pe care îl va trece în 1894. Colaborează la prestigioase reviste de specialitate din capitala Franţei, cum sunt: “Archives des sciences medicale”, “Annales de medicine”, “Gazette des Hopitaux”, “Mercredi medical”, “Presse Medicale” etc.

            -1897 – Revine în ţară. Este numit chirurg la Spitalul Brâncovenesc, apoi la Filantropia.

            -1898 – Se căsătoreşte cu Virginia Gr. Monteoru.

            -1900 – Se naşte primul copil, Elena Angelescu (1900-1981).

            -1901 – Vine pe lume cel de-al doilea copil, Grigore Angelescu (1901-1922).

            -Se înscrie în partidul Naţional Liberal.

            -1902 – Se naşte al treilea copil, Alexandru Angelescu (1902-1947).

            -1903 – Devine profesor şi director al Clinicii chirurgicale a Facultăţii de Medicină din Bucureşti.

            1905 – Se naşte cel de-al patrulea copil, Constantin C. Angelescu (1905-15 octombrie 2000). Dr. în drept al Facultăţii de Ştiinţe Juridice din capitala Franţei (1933), a fost decan al Facultăţii de Drept din Iaşi, autor al unor lucrări de referinţă din domeniul ştiinţelor juridice, economice etc. A cunoscut “rigoarea” închisorilor comuniste.

            -1906 – Vine pe lume Ioana Angelescu (1906-1993) ce se va căsători cu geologul Ştefan N. Ghica-Budeşti, membru corespondent al Academiei Române.

            -1908 – Se naşte ultimul copil al familiei dr. C. Angelescu, Elisabeta (1908-1986). Se va căsători cu matematicianul Alexandru Ghica, membru al Academiei Române. După două săptămâni de la naştere, Virginia Angelescu moare din cauza unui anevrism. Este înmormântată în capela Monteoru (com. Merei), lângă tatăl ei, Grigore Monteoru.

            -1914-1916 – Ministru al Lucrărilor Publice în guvernul condus de Ion I.C. Brătianu.

            -1917 oct.-1918 martie – Ministru plenipotenţiar al României în SUA (de fapt primul nostru ambasador în America), unde va desfăşura o susţinută campanie pentru drepturile românilor din Transilvania şi din celelalte teritorii cotropite.

            -1918-1919 – Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice în guvernul Ion I.C.Brătianu, primul guvern al României Mari!

            -iulie 1919 – Decret-lege de înfiinţare a Comitetelor Şcolare, măsură ce se va  concretiza prin construirea a circa 12.000 de localuri de şcoală între 1922-1938.

            -1922-1926 – Ministru al Instrucţiunii Publice în guvernul Ion I.C.Brătianu.

            -1923-1947 – Preşedinte al Comitetului de conducere al Ateneului Român.

            -24 iulie 1924 – Este promulgată Legea învăţământului primar şi normal-primar care a format în acei ani “temelia întregului nostru organism şcolar”.

            -1925 – Reintroduce în învăţământul secundar bacalaureatul cel nou.

            -1927 – Este ales membru corespondent al Societăţii Naţionale de Chirurgie din Paris.

            -1927-1928 – Ministru al Instrucţiunii Publice în guvernul Ion I.C. Brătianu.

            -1928 – Legea învăţământului secundar.

            -1929 – Devine membru al Societăţii Internaţionale de Chirurgie din Bruxelles.

            -1930 – Membru al Societăţii Internaţionale de Urologie din Paris.

            -1933-1934 – Ministru al Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor în guvernul I.G.Duca. După asasinarea acestuia în gara Sinaia, de către legionari, va fi prim-ministru, între 30 decembrie 1933 şi 4 ianuarie 1934.

            -1934 – Devine membru de onoare al Academiei Române.

            -1935 – Constituirea, la iniţiativa dr. C.Angelescu, a Academiei de Ştiinţe precum şi a Academiei de Medicină din România, al căror Preşedinte va fi până la desfiinţarea acestora de către puterea comunistă în 1948.

            -1934-1938 – Va fi ministru al Instrucţiunii Publice în toate cele patru guverne conduse de Gheorghe Tătărăscu.

            -1936-1938 – Preşedinte al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român.

            -1938-1940 – Ministru secretar de stat şi Consilier al Coroanei.

            -1941-1947 – Preşedinte al Ligii Culturale şi al Universităţii “Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte.

            -14 sept.1948 – Se stinge din viaţă pe patul spitalului francez din Bucureşti, după ce fusese alungat din propria-i casă. Este înmormântat în cavoul unei cunoştinţe (familia Slama) în cimitirul Bellu din Bucureşti.

            -De-a lungul anilor a fost decorat cu Ordinul “Steaua României” în grad de cavaler, Ordinul “Coroana României” în grad de mare ofiţer, Ordinul “Meritul cultural”, Crucea Legiunii de Onoare în grad de mare ofiţer etc.

            -1990 – Repus în drepturi ca membru de onoare al Academiei Române, de unde fusese “epurat” în anul 1948.

Nicolae PENEŞ                                                                                             

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Laureat al Academiei Române