* A fost “omul cel mai riguros, mai respectat şi mai responsabil pe care l-a avut fosta Întreprindere de Tâmplărie Metalică şi Produse pentru Construcţii din Material Plastic”, spun foştii angajaţi
* A fost “omul cel mai riguros, mai respectat şi mai responsabil pe care l-a avut fosta Întreprindere de Tâmplărie Metalică şi Produse pentru Construcţii din Material Plastic”, spun foştii angajaţi
Numele inginerul Vasile Constantinescu, cel care a marcat perioada prolifică a fostei Întreprinderi de Tâmplărie Metalică şi Produse pentru Construcţii din Material Plastic (ITMPCMP), actuala METAPLAST, se rosteşte cu un respect nedisimulat, de toţi cei care l-au cunoscut ca şef, coleg sau partener de afaceri, în perioada 1972-1998 ,cât a ţinut în mână frâiele fostei “Polimeri”, cum era cunoscută fabrica. Chiar şi acum sau, mai ales acum, când întreprinderea pe care el a ridicat-o la un nivel competitiv de invidiat, se vinde pe bucăţi, iar el nu se mai află printre contemporani, numele inginerului Constantinescu îi face pe mulţi să-şi amintescă de perioada “de aur” a fabricii.
Precizie de ceasornicar
Despre fostul director Constantinescu, oamenii spun că este omul care “a ştiut întotdeauna să urce treptele care i-au apărut în cale. A pornit-o de jos, am auzit că a muncit de la 16 ani, dar şi-a completat studiile, ajungând unul dintre cei mai apreciaţi ingineri chimişti din Buzău. Aşa se şi explică probabil că a fost selectat din echipa de la Întreprinderea de Mase Plastice unde lucra, pentru a ridica, organiza şi conduce ITMPCMP. Făcea totul cu o precizie de ceasornicar, dar era la fel de exigent şi cu cei din jur. În acest fel a reuşit, în scurt timp, să ducă fabrica în topul celor mai performante cu acest profil şi chiar să fie deschizătoare de drumuri pentru anumite produse, care aici s-au fabricat în premieră în România”, îşi aminteşte actualul director, Angelica Enache, vorbind însă cu mare greutate despre “vremurile bune”, acum când fabrica se află în lichidare.
Dintr-o groapă a făcut o bijuterie
Ideea construirii unei întreprinderi de tâmplărie metalică şi mase plastice pentru construcţii a apărut în anii 1970, când comuniştii căutau înlocuitori pentru aproape orice. “Vasile lucra la Mase Plastice. În 1972, primul-secretar de atunci, Tudor Postelnicu, l-a chemat şi i-a cerut să ridice ceea ce a devenit în scurt timp ITMPCMP. A acceptat provocarea, de altfel, pe vremea aceea, nici nu prea se putea refuza o astfel de cerere, şi a bătut primul ţăruş pe terenul pe care s-a ridicat apoi construcţia. Au fost multe luni în care nu trecea pe acasă decât noaptea, câteva ore. Zi şi noapte era pe şantier”, îşi aminteşte soţia sa, prof. Miruna Constantinescu, care i-a fost alături până în ultima clipă. Vasile Constantinescu s-a stins din viaţă în 2005, la vârsta de 66 de ani.
“Nu-i stătea nimeni înainte”
La superlativ vorbeşte despre fostul director şi inginerul Petrică Zaharia, care a făcut parte, alături de ing. Ion Sarivan din echipa care a condus întreprinderea după Constantinescu. “A fost un conducător iscusit, care prin exigenţă, corectitudine şi imparţialitate, a reuşit să marcheze atât cariera, cât şi viaţa multora dintre cei cu care a lucrat. Era tot timpul în formă, gândea în perspectivă şi nu se oprea la nimicuri. În faţa lui trebuia să fii permanent informat, documentat, punctual. Nu avea teamă de autorităţile vremii, reuşea să-şi impună de fiecare dată punctul de vedere, având o autoritate nativă, care impunea respect chiar şi din partea lor. Niciodată nu făcea promisiuni pe care nu le respecta. Era extrem de punctual şi bine documentat, astfel că la el nu puteai merge cu ocolişuri sau cu probleme insuficient analizate, documentate şi verificate. Din păcate, nu a avut curajul să-şi asume şi privatizarea în 1990, pentru că sunt sigur, dacă ar fi făcut-o, întreprinderea avea o perspectivă complet superioară celei oferite de Grupul Topaz, care acum o lichidează”, spune convins, inginerul Zaharia.
Minunea tehnicii
La rândul său, ing. Angelica Enache spune că “a făcut dintr-o groapă o bijuterie. Mai întâi a dat drumul Secţiei de Mase Plastice, unde s-au confecţionat ţevi, tuburi şi, mai târziu, pereţi despărţitori pentru construcţii, mobilier. În 1975, pentru prima dată în România, s-a fabricat tâmplărie PVC, care vreme de 15 ani a fost <minunea tehnicii> de la noi. Sunt şi acum blocuri care mai au această tâmplărie”, îşi aminteşte actualul director.
“În 1979 am început să construim panouri tip sandwich, pentru construcţii industriale, care au fost tot o premieră a industriei româneşti. S-a exportat foarte mult în Egipt, Irak, Olanda şi alte ţări cu care România avea relaţii comerciale, unde s-au ridicat mari hale industriale la care s-au livrat de la noi atât structurile metalice, cât şi produsele din polimeri (pereţi, ţevi etc)”, mai spune ing. Enache.
Privatizarea
După 1990, când şi-a schimbat numele în METAPLAST, întreprinderea a fost condusă de directorii Constantinescu, apoi de ing. Ion Sarivan (până în 2007), apoi de ing. Aniţei, căruia i-a urmat ing. Dorin Nica şi, în final, ing. Angelica Enache.
Privatizarea a avut loc în 1999, când FPS a vândut acţiunile unui Grup de firme din Bistriţa, TOPAZ- Crumerum (69,4% din acţiuni). Restul acţiunilor au ajuns în posesia SIF Muntenia (13,7%) şi a unor persoane fizice (16,8%). O perioadă au mers bine lucrurile, s-a obţinut profit, societatea a fost listată la Bursă. “Am avut câteva contracte profitabile, cu Romtelecom, pentru care am făcut ţevi şi tuburi, cabine telefonice. Am avut şi contracte cu Ministerul Educaţiei, pentru şcolile noi şi unele săli de sport care s-au ridicat, pentru care am livrat construcţiile metalice şi pereţi, iar cea mai mare comandă (din păcate şi ultima – n.r.) a fost Carrefour”, mai spune ing. Enache.
Declinul
Nefăcându-se mari investiţii, fabrica nu a mai fost competitivă. În 2009, acţionarul majoritar a solicitat insolvenţa, iar pe 21 iulie 2010 s-a declarat falimentul. A început lichidarea, care la ora actuală este încă în desfăşurare. Din 140 de oameni care lucrau în fabrică în 2009, acum mai sunt doar doi directori, şase paznici şi trei câini care “păzesc” ceea ce a mai rămas din vechea “bijuterie”.
Se vinde bucată cu bucată, iar priveliştea “fabricii care a salvat zeci de hectare de pădure”, cum se susţinea într-un reportaj pe TVR în anii 1980, când se prezentau “minunile” care substituiau lemnul, a rămas doar o aglomeraţie de clădiri părăsite, din care s-au vândut utilaje, au plecat oameni…
Istoric
1972 – s-a înfiinţat ITMPCMP Buzău, cunoscută ca “Fabrica de Polimeri”
1973 – s-a dat în funcţiune prima linie de producţie la Secţia de Mase Plastice
1974 – s-a dat în funcţiune Tâmplăria Metalică
1975 – s-a pus în funcţiune prima linie de tâmplărie PVC din ţară
1979 – a început producţia de panouri tip sandwich, în premieră naţională
1990 – ITMPCMP îşi schimbă numele în METAPLAST
1998 – are loc privatizarea, acţionar majoritar fiind grupul bistriţean TOPAZ
2009 – se solicită insolvenţa
2010 – se aprobă falimentul
{loadposition zgalerie2882}