După prăbușirea comunismului, munca la negru a devenit un fenomen care păgubește statul român cu miliarde de euro în fiecare an. Controalele inspectorilor de muncă în care ies la iveală astfel de practici dovedesc că există persoane dispuse să lucreze fără contract de muncă, chiar dacă nu beneficiază de asigurări sociale de niciun fel, nici sănătate, nici de șomaj, nici de pensie, și i se poate întâmpla un accident de muncă și nu poate beneficia de toate prevederile legii privind accidente de muncă și bolile profesionale. De cealaltă parte, reprezentanții patronatelor sunt de părere că munca la negru este un fenomen alimentat în special de taxele prea mari impuse de stat. Totuși, taxele de care vorbesc angajatorii sunt minime pentru 1,2 milioane de salariați, pentru că ei sunt plătiți cu un salariu minim pe economie. Un studiu indică faptul că aproximativ 1,2 milioane salariați, adică circa 30% din totalul salariaților din România, câștigă salarii la nivelul minim pe economie, de 1.340 lei net. Chiar și în aceste condiții, unii angajatori încearcă să evite plata cotizațiilor către stat. La Buzău, numai în luna octombrie, inspectorii au dat amenzi angajatorilor găsiți cu nereguli în domeniul relațiilor de muncă și al utilizării muncii la negru de peste 100.000 lei.
Inspectorii de muncă au amendat nouă agenți economici buzoieni cu o sumă în valoare de 59.000 lei pentru neregulile constatate în domeniul relațiilor de muncă, în urma controalelor pe care le-au efectuat în cursul lunii octombrie. La acestea se adaugă amenzile în valoare de 40.000 de lei pe care inspectorii de muncă le-au aplicat agenților economici care au fost prinși că foloseau forță de muncă pe care nu au declarat-o. În total, în cursul lunii octombrie, inspectorii de muncă au trecut pragul la 112 agenți economici din județul Buzău. În afară de amenzi, inspectorii de muncă au aplicat și avertismente, 16 în domeniul relațiilor de muncă și două pentru nereguli în ceea ce privește nedeclararea forței de muncă. „Angajatorii sancționați pentru primirea la muncă a unor persoane fără forme legale de angajare își desfășoară activitatea cu precădere în domeniul construcțiilor, pază și protecție, confecții textile, prestări servicii, comerț, transporturi de persoane și mărfuri”, spun inspectorii de muncă.
Într-un comunicat al ITM Buzău se arată că angajatorii buzoieni au mai fost sancționați de inspectorii de muncă cu 19.000 lei și pentru că nu respectau timpul de muncă și odihnă al angajaților, pentru că nu transmit în timpul prevăzut de lege modificările intervenite în executarea contractelor de muncă în Registrul General de Evidență a Salariaților, pentru că nu duc la îndeplinire măsurile dispuse de reprezentanții instituției la controalele anterioare.
Am uitat. Nu trebuie angajați inspectori de muncă, ci cumpărate drone. Sunt mult mai ieftine și mai eficiente. Inspectorul este și el om, poate fi corupt. Puteți spune că poate fi corupt și cel ce manipulează drona. Da, dar mai greu, acesta neintrând în contact direct cu „angajatorul”! Și dacă-l aduci din alt județ scade considerabil posibilitatea „înțelegerilor”. Drone care să survoleze șantiere, drone amplasate la poarta agenților economici care să contorizeze intrările și ieșirile din spațiile de produție. Drone peste drone.
Asta doar dacă chiar se dorește diminuarea muncii la negru! Din câte observ, nu cred că se dorește diminuarea fenomenului ci întreținerea lui, astfel încât „angajatul” să aleagă natural să plece să muncească în alte țări, evident, tot la negru. Ar apărea un paradox, România fără muncă la negru iar Spania cu muncă la negru!
În cazul muncii la negru trebuie amendați și „angajatorul” și „angajatul”. Este o ciorănie care se face în doi. Ambii sunt la fel de vinovați iar dacă „angajatul” se află și în perioada de șomaj în plată când este prins, să i se impute și sumele obținute din fondul de șomaj. Este ca la corupție. Nu poate să existe doar un singur corupt, orice matrapazlâc se face în minim doi! Coruptul și corupătorul. Ambii sunt la fel de vinovați în accepțiunea codului penal românesc.
De regulă, „angajatul” bate la ușa „angajatorului” oferindu-și serviciile. În aceste cazuri „angajatorul” șmecher spune că are nevoie dar nu poate să-l angajeze cu forme legale că nenorocitul de stat i-a pielea de pe el și nu iese la vopsea. Disperat, „angajatul” acceptă sperând să-și găsească între timp în altă parte mai convenabil, dar provizoriul devine încet, încet, definitiv.