Nicolae Iorga, despre Palatul Comunal: “Cea mai frumoasă primărie din ţară şi o podoabă de mare preţ pentru Buzău”

* Construcţia emblematică a Buzăului a fost ridicată în timpul mandatului de primar al liberalului Nicu I. Constantinescu

* Construcţia emblematică a Buzăului a fost ridicată în timpul mandatului de primar al liberalului Nicu I. Constantinescu

     Trecând în revistă întreg “programul de investiţii” al Primăriei Buzăului realizat pe durata celor cinci mandate ale lui Nicu I. Constantinescu, ne vine să reamintim cititorilor, chiar cu riscul de a deveni plictisitori, replica atribuită lui Valentin Ceauşescu prin primii ani de după marele zbucium din decembrie: ”Nu puteţi zugrăvi voi în 20 de ani ceea ce-a construit tata în cinci”. Iar simpla enumerare a investiţiilor este suficientă pentru a justifica, pe deplin, citatul de mai sus.

     Între anii 1885–1900, se reuşeşte  asanarea, nivelarea şi pavarea Oborului, iar, în locul unor barăci din scânduri, se construieşte un abator modern pentru acea vreme. La marginea de sud a Oborului s-a ridicat Hala de carne şi peşte (Bazarul Obor, 1896 – 1898).  Totodată, a fost delimitat intravilanul, printr-un şanţ larg şi adânc, în măsură să colecteze apele pluviale şi cele provenite din revărsările Iazului Morilor.

     În anul 1890, se deschide, pe traseul vechiului apeduct, Bulevardul Parcului (I. C. Brătianu, astăzi Nicolae Bălcescu), care a fost pavat şi plantat cu castani. Primăria s-a preocupat, în egală măsură, de curăţenia oraşului, de alimentarea cu apă şi de iluminat. Se sistematizează Crângul, se construieşte bufetul din Crâng (1897) şi se amenajează eleşteul (1898), se prelungeşte actuala stradă Col. I. Buzoianu (fostă Nifon, Vânătorilor, Călăraşilor, din 1905, N. I Constantinescu, actualmente col. Ion Buzoianu) până la gară. De asemenea, s-au pavat cu dale centrul oraşului şi trotuarele de pe străzile principale, s-a construit localul Gimnaziului (1889-1890, actualmente Colegiul Naţional B.P.Hasdeu), prin demolarea clădirii Arestului preventiv, punându-se astfel în valoare construcţiile din zonă:  Biserica Banu şi Casa Vergu Mănăilă, astfel că, potrivit aprecierii unui ziar local, în locul unei case pentru corecţiune s-a ridicat un palat pentru instrucţiune.

     Gimnaziul a fost trecut, în 1884, în bugetul statului, iar Şcoala primară nr. 1 de băieţi (înfiinţată în 1832)  a fost comasată cu Şcoala nr. 1 de fete (înfiinţată în 1861). După mutarea gimnaziului, localul renovat primeşte, la 18 august 1890, numele primului ctitor, Dionisie Episcopul. A făcut eforturi să se construiască localuri proprii pentru Şcolile primare, nr. 2 (1894 – 1895, astăzi nr. 1), nr. 3 fete (1897), nr. 3 băieţi (1898), nr. 4 de băieţi şi fete (1899, astăzi nr. 8), astfel că în acea vreme Buzăul era cotat printre primele oraşe cu localuri proprii, pentru toate  cele şase şcoli primare.

     O lucrare urbanistică de mare valoare, emblematică pentru realizările edilitare ale lui Nicu Constantinescu, este construcţia, în 1899-1903, a Palatului Comunal, cea mai impunătoare construcţie comunală, până în 1918 (Buzăul a fost, până în 1952, comună urbană gr. II), despre care Nicolae Iorga afirma în 1902: “va fi, neîndoielnic, cea mai frumoasă primărie din ţară şi o podoabă de mare preţ pentru Buzău”.

     Primarul Nicu I. Constantinescu a încurajat activităţile culturale din localitate, fiind un asiduu sprijinitor al acţiunilor iniţiate de cunoscutul om de cultură Basil Iorgulescu. A făcut parte din consiliul de conducere al bibliotecii publice (înfiinţată în 1873, cu regim de bibliotecă publică din 1893), căreia i-a asigurat o subvenţie anuală de 2.000 lei pentru procurarea de cărţi, a conferenţiat în cadrul Ateneului local (înfiinţat în 1893), a prevăzut în bugetul comunei câte 4.500 lei anual, echivalentul a nouă burse pentru elevii silitori.

     În semn de recunoştinţă pentru tot ceea ce a lăsat oraşului, străzii Călăraşilor (astăzi Colonel Ion Buzoianu) pe care a locuit, precum şi Şcolilor nr. 4 de băieţi şi fete (actualmente Şcoala generală nr. 8), li se atribuie numele său. În 1930, în faţa primăriei i se ridică un bust (scos în 1952 şi reamplasat în 1977 în faţa Şcolii Generale nr. 1), prin subscripţie publică, cu aportul dr. Constantin Angelescu, Athanasie Cătuneanu, Constantin  Garoflid, Justin Stănescu, Traian Orleanu ş. a., modest omagiu adus primului cetăţean al urbei, care, în răstimpul a aproape două decenii, a gândit şi muncit pentru binele cetăţii.

Rubrică realizată cu sprijinul istoricului Valeriu Nicolescu