Dacă optimiștii incurabili mai pot încadra moartea domnului Lăzărescu în categoria ficțiunii, moartea doamnei Bernat este crunta realitate românească. Dacă domnul Lăzărescu a avut măcar șansa de a fi preluat de ambulanță, însă s-a lovit de indolența din sistemul sanitar, doamna Bernat nici măcar nu a apucat să dea ochii cu salvatorii păstoriți de românul Arafat. Pentru simplul motiv că, între apelul la 112 și sosirea echipajului Ambulanței, acesteia i s-a făcut atât de rău încât nu a mai putut deschide ușa. Iar echipajul sosit în fața apartamentului femeii s-a învârtit vreun sfert de oră pe lângă ușa la care nu răspundea nimeni, incapabil să ia vreo deizie, și apoi a plecat să „salveze” o altă viață. Iar doamna Bernat a zăcut victimă a unui infarct, și-a dat obștescul sfârșit și a fost găsită după câteva zile, după ce vecinii nu au mai putut suporta mirosul care îi asalta din apartamentul cadrului universitar clujean, în vârstă de doar 41 de ani. Care, iată, a murit cu zile, „asistată“ de neputința ori de indolența unor salvatori.
Bineînțeles, și de această dată, medicul Raed Arafat ne-a explicat, doct, că „salvatorii“ nu au vreo vină, așa cum a făcut ori de câte ori sistemul pe care l-a pus la punct – dar care funcționează cu sughițuri – dă greș, prin pierderea de vieți omenești care, de altfel, puteau fi salvate. Ne explică faptul că se va umbla la proceduri, la lege dacă este nevoie, astfel încât să nu se mai repete asemenea situații. Îl privim și parcă vedem un școlar prins a douăzecea oară cu tema nefăcută și care încearcă, din nou, să determine învățătoarea să-l ierte. Și, culmea, este iertat!
Sunt convins că domnul Arafat nu crede nici acum că miile de oameni care au umplut, la un moment dat, centrul Capitalei pentru a-i lua apărarea, erau, de fapt, o masă de manevră, plătită sau abil manipulată, într-un război în care a avut șansa, pentru puțin timp, să fie erou. Și crede că nimeni nu-i poate clinti vreun fir de păr din cap. Convingerea mea este că se înșeală și căderea îi va fi cu atât mai dureroasă cu cât va fi mai târzie. Căci de demisie de onoare nici domnia-sa nu a auzit.