Considerat de unii un fel de sperietoare, de alţii un rău necesar, iar de autorităţile din subordinea Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii, drept „pavăză în prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale”, medicul de medicina muncii este la ora actuală una dintre principalele pârghii între angajat, angajator şi Stat
Considerat de unii un fel de sperietoare, de alţii un rău necesar, iar de autorităţile din subordinea Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii, drept „pavăză în prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale”, medicul de medicina muncii este la ora actuală una dintre principalele pârghii între angajat, angajator şi Stat
Să fii medic de medicina muncii nu este tocmai o sarcină uşoară. Mai ales în zilele acestea, când Inspectoratul de Muncă este permanent cu ochii pe felul în care sunt gestionate normele de sănătate în muncă, iar sancţiunile pentru încălcarea acestora sunt mai mari ca niciodată. Potrivit legislaţiei în vigoare, funcţia de medic de medicina muncii este exercitată numai de medicul specialist sau primar de medicina muncii, atestat în profesia sa potrivit legii, cu drept de liberă practică avizat de Colegiul Medicilor din România, titular al unui contract de muncă (sau de prestări servicii) încheiat cu un angajator sau cu o asociaţie patronală.
Ce înseamnă să fii medic de medicina muncii?
„Medicul de medicina muncii poate ocupa un post în sectorul public, prin concurs, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii, şi/sau privat, unde angajarea lui se face pe baza unui contract individual încheiat între medic şi angajator. În oricare dintre cele două forme îşi desfăşoară activitatea, medicul este independent în exercitarea profesiei, aşa cum se prevede în Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor, prin care este obligat să respecte jurământul depus, legile şi regulamentele specifice profesiei de medic. Pentru orice faptă de natură a prejudicia onoarea şi prestigiul profesional propriu sau al breslei din care face parte, săvârşită în legătură cu profesia sau în afara acesteia, poate fi sancţionat şi este obligat să respecte deciziile adoptate de Colegiu în acest sens”,explică dr. Celine Toader, medic primar de medicina muncii din cadrul DSP Buzău.
Cu lupa şi sub lupă
„Principala îndatorire a medicului de medicina muncii constă în desfăşurarea de activităţi ce au ca scop prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Potrivit Legii nr.418/2004, el este principalul consilier al angajatorului şi al reprezentanţilor angajaţilor în probleme de promovare a sănătăţii în muncă şi în îmbunătăţirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătăţii în muncă, dar tot el stabileşte, pe baza unor analize şi evaluări specifice, dacă o persoană este sau nu aptă pentru o anumită profesie”,explică Cecilia Manolescu, inspectorul şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Buzău.
Direcţia de Sănătate Publică autorizează/avizează şi controlează calitatea serviciilor medicale acordate de medicul de medicina muncii lucrătorilor la locul de muncă. În cazul în care deciziile acestuia sunt contestate, persoana nemulţumită se poate adresa atât Colegiului Medicilor, cât şi DSP, iar comisiile specializate ale acestor foruri vor analiza reclamaţia şi vor decide dacă este sau nu întemeiată, respectiv va stabili (dacă este cazul) sancţiuni administrative sau profesionale care pot merge până la interdicţia de a profesa.
Acţiune
Medicul de medicina muncii este cel care vizitează locurile de muncă pe care le are în supraveghere, identifică factorii de risc şi participă la acţiunile de evaluare a acestora. De asemenea, supraveghează condiţiile de igienă şi coordonează monitorizarea biologică a expunerii profesionale şi a efectelor biologice consecutive expunerii.
De asemenea, participă la stabilirea programelor de sănătate la locul de muncă în cadrul comitetului de sănătate şi securitate în muncă, iar în plan strict medical, el are responsabilităţi privind recomandarea investigaţiilor adecvate necesare pentru a stabili diagnosticul bolilor profesionale şi/sau al celor legate de profesie. Tot el stabileşte diagnosticul bolilor profesionale, cercetează, înregistrează şi declară cazurile de boli profesionale şi bolile cronice în relaţia angajatului cu munca pe care o prestează şi locul în care activează, asigurând totodată managementul corect al serviciilor medicale de medicina muncii.
Aşa cum a declarat şi inspectorul şef Manolescu, numai anul acesta au fost înregistrate de ITM Buzău 20 de evenimente privind sănătatea în muncă, cu tot atâtea victime, între care şi un deces cauzat de o boală profesională”.
Responsabilităţi
„Medicul de medicina muncii consiliază atât angajatorul, cât şi inspectorul de muncă în problemele specifice de analiză şi expertiză a produselor şi substanţelor chimice folosite şi a efectelor pe care acestea le-ar putea produce asupra organismului uman. Totodată, colaborează cu angajatorii pentru evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare, testare a aptitudinilor şi/sau control medical sau psihologic periodic şi în privinţa coordonării măsurilor de prevenire şi protecţie. Tot el supraveghează sănătatea angajaţilor prin efectuarea examinărilor medicale la angajare şi periodic, atrage atenţia asupra unor riscuri de îmbolnăvire profesională, evaluează handicapul în relaţia cu munca, face recomandări privind organizarea muncii, a acordării primului ajutor şi a tratamentului de urgenţă. Împreună cu psihologul, consiliază angajatorul şi angajatul asupra bunei adaptări a muncii la posibilităţile angajatului şi a sănătăţii fizice şi mentale a acestuia, coordonează procesul de recuperare a capacităţii de muncă şi propune schimbarea locului de muncă”, mai spune dr. Toader.