Este mesajul transmis autorităţilor din Vrancea de către reprezentanţii Prefecturii Buzău
Deşi, în 2011, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a decis ca terenul şi Mănăstirea Poiana Mărului de la Bisoca să rămână pe teritoriul judeţului Buzău, autorităţile din Vrancea continuă să promoveze obiectivul ca aparţinând judeţului vecin.
„O fac să ajute judeţul Buzău”, spune subprefectul judeţului Buzău, Vasile Alecu. Disputa pe Mănăstirea Poiana Mărului dintre judeţul Vrancea şi judeţul Buzău, care datează de ani de zile, se rezumă astfel numai la diferendul de opinie. „Suprafaţa de acolo aparţine judeţului, nu s-a schimbat niciun hotar, singura modalitate este aceea, dacă domnii de acolo sunt nemulţumiţi, să se adreseze instanţei. Avem documente suficiente prin care să ateste că acea suprafaţă este a judeţului Buzău şi trebuie să rămână a Buzăului”, a mai spus suprefectul Buzăului.
La sfârşitul anului trecut, în cadrul unei întâlniri solicitate de către autorităţile judeţene din Vrancea, prin prefectul Cătălin Popescu şi primarul comunei Jitia, prefectul de Buzău, Gabriel Baltă, dar şi primarul comunei Bisoca, Gheorge Beşliu, au participat la o întâlnire pe tema apartenenţei terenului de circa opt hectare pe care se află Mănăstirea Poiana Mărului, cunoscută în ţară ca „Athosul de România”. Întâlnirea a venit la un an de la decizia Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, care a hotărât ca terenul şi implicit mănăstirea să rămână pe teritoriul judeţului Buzău. Autorităţile din Vrancea nu au recunoscut documentele prezentate ANCPI şi au declarat la acel moment că vor acţiona în instanţa de Contencios Administrativ. Până în acest moment nu s-a depus la Instanţă o astfel de acţiune. Disputa pe terenul mănăstirii este veche, iar în timp, terenul a fost când pe teritoriul judeţului Buzău, când pe teritoriul Vrancei. Negocierile purtate de-a lungul timpului dintre cele două judeţe au fost tot timpul „asezonate” cu hărţi şi documente chiar şi din a doua jumătate a secolului al 18-lea. Mai mult, rând pe rând, primarii celor două localităţi vecine, Jitia şi Bisoca, şi-au expus argumentele pentru a convinge specialiştii în măsură să tranşeze conflictul, că dreptatea e de partea lor. În fapt, comuna Jitia a cerut pe lângă schitul Poiana Mărului şi chiliile călugărilor şi terenul administrat de mănăstire, în total circa opt hectare. Hărţile cadastrale vechi, găsite în arhive, dovedeau că hotarul dintre judeţe a fost când de partea vrâncenilor, incluzând Mănăstirea Poiana Mărului, când de partea buzoienilor.
Mănăstirea, devenită „mărul discordiei” între Buzău şi Vrancea, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea de stareţul Vasile, cu cheltuiala domnitorului Constantin Vodă Mavrocordat. Despre acest aşezământ monahal, părintele Stăniloaie spunea că are o importanţă deosebită pentru ortodoxia de pretutindeni.
Ctitorul mănăstirii a fost canonizat în anul 1995 şi se află printre sfinţii calendarului ortodox ca sfântul Vasile de la Poiana Mărului.
Miza adjudecării schitului nu este una pur teritorială, ci de ordin politic, autorităţile din Vrancea aducându-şi aminte de acest teritoriu, de fiecare dată, în preajma unor alegeri.