Cine susţine că, dacă ar fi trăit şi în zilele noastre, Caragiale şi-ar fi completat opera cu pasaje cel puţin la fel de savuroase privind metehnele politicienilor contemporani precum cele existente în întreaga sa operă, nu greşeşte cu nimic. Afirmaţie valabilă, bineînţeles, şi pentru urbea noastră, ai cărei politicieni – din perioada interbelică, în special – au excelat atât prin ceea ce au lăsat în urma lor în acest oraş, dar şi prin diversele scandaluri în care au fost implicaţi. Iar cel mai concludent exemplu în acest sens este primarul Stan Săraru, cu care, de altfel, deschidem seria unor articole despre politicienii buzoieni ai trecutului, de numele cărora se leagă, în primul rând, schimbarea la faţă a acestui oraş…
(Rubrică realizată cu sprijinul istoricului Valeriu Nicolescu)
Cine susţine că, dacă ar fi trăit şi în zilele noastre, Caragiale şi-ar fi completat opera cu pasaje cel puţin la fel de savuroase privind metehnele politicienilor contemporani precum cele existente în întreaga sa operă, nu greşeşte cu nimic. Afirmaţie valabilă, bineînţeles, şi pentru urbea noastră, ai cărei politicieni – din perioada interbelică, în special – au excelat atât prin ceea ce au lăsat în urma lor în acest oraş, dar şi prin diversele scandaluri în care au fost implicaţi. Iar cel mai concludent exemplu în acest sens este primarul Stan Săraru, cu care, de altfel, deschidem seria unor articole despre politicienii buzoieni ai trecutului, de numele cărora se leagă, în primul rând, schimbarea la faţă a acestui oraş, nu doar prin apariţia, prin intersecţii, a câte unui rond care costă cât o vilă impunătoare de pe Coasta de Azur ori prin făţuirea, din când în când, a parcurilor din municipiu.
Stan Săraru s-a născut în anul 1899, la Râmnicu Sărat, a urmat cursurile şcolare în oraşul natal şi la Buzău, iar apoi Facultatea de Drept din Bucureşti. Profesează ca avocat în baroul buzoian (1923-1943), este ajutor de primar şi primar în perioada noiembrie 1933–decembrie 1937, iar din anul 1951 a fost consilier juridic la Sfatul popular regional Bucureşti.
De numele primarului liberal Stan Săraru se leagă câteva lucrări edilitare de excepţie: Baia Comunală, Piaţa Centrală, primele lucrări de canalizare în centrul oraşului – după planurile arhitectului Duiliu Marcu – regenerarea Crângului, pavări de străzi în cartierele Poşta şi Mihai Viteazul, precum şi alimentarea acestora cu apă. Este autor al lucrării ”Buzăul edilitar” (1936). După cum se vede, o bună parte dintre realizările lui Săraru se pot încadra în categoria investiţiilor despre care Valentin Ceauşescu spunea ”Nu puteţi zugrăvi voi în 20 de ani ceea ce-a construit tata în cinci”, dat fiind că Piaţa Centrală, care-i poartă şi numele, a fost reabilitată în anul 2000, iar canalizarea în Cartierele Poşta şi Mihai Viteazul în anul 2004.
Dar, dincolo de meritele edilitare unanim recunoscute de contemporani, Stan Săraru a fost protagonistul unui scandal în urma căruia a fost pe punctul de a înfunda puşcăria, alături de câţiva consilieri, fiind acuzat că şi-a însuşit sume necuvenite din vistieria Primăriei. În bunul spirit românesc, întregul scandal a izbucnit în presă, mai precis în ziarul ”Acţiunea Buzăului” din 6 martie 1928, care a cerut, în mod oficial, o anchetă pe marginea ”abuzurilor, ilegalităţilor şi afacerilor”, de acum fostului, primar Stan Săraru: ”Iată, în sfârşit, ridicându-se vălul deasupra „formidabilei” activităţii edilitare a d-lui Stan Săraru şi dându-se la iveală toată gama de „abuzuri” (…) pe care acest domn le-a săvârşit şi patronat în cei 4 ani de gospodărie a Buzăului. De azi înainte, în numerele viitoare vom avea ocazia să înfăţişăm cititorilor noştri toate samavolniciile, ilegalităţile şi afacerile pe care d-l Stan Săraru le-a făptuit câtă vreme a fost primar al Buzăului, bazaţi pe documente şi acte oficiale”, se titra în articolul care a declanşat campania de presă ”Sărariada”, ce era pe punctul de duce la condamnarea fostului primar al Buzăului.
Într-o ediţie viitoare, vom reveni pe larg asupra acestui subiect.