La şedinţa extraordinară a Consiliului comunal din 21 aprilie 1905, s-a propus ca numele primarului Nicu I. Constantinescu să fie atribuit unei străzi şi şcolii aflate pe aceasta, construită în vremea sa.
La şedinţa extraordinară a Consiliului comunal din 21 aprilie 1905, s-a propus ca numele primarului Nicu I. Constantinescu să fie atribuit unei străzi şi şcolii aflate pe aceasta, construită în vremea sa. Cu publicaţia nr. 5474/9 august 1907, sub semnătura primarului Athanasie I. Cătuneanu, se comunica opiniei publice ordinul ministrului secretar de Stat la Departamentul Internelor, nr. 10288/1905, prin care s-a aprobat votul Consiliului comunal din şedinţa de la 21 aprilie 1905, cu propunerea ca strada Călăraşilor, de la gară, în prelungire cu străzile Vânătorilor şi Nifon (unde era locuinţa defunctului), până la strada Dumbravei, să poarte, pe viitor, numele de strada N.I.Constantinescu.
Publicaţia „Alarma”, din 22 septembrie 1924, a inserat fotografia fostului edil şi apelul Comitetului de iniţiativă pentru ridicarea unui monument, prezidat de fostul primar G.V. Stănescu şi de ajutorul de primar Petre N. Oprescu: „Onorate Domn. A venit timpul ca să ne arătăm recunoştinţa faţă de marele cetăţean al Buzăului, Nicu I. Constantinescu, atât de respectat şi iubit nu numai de cei din vremea sa, dar şi de noi, urmaşii lui. Bătrânii povestesc că unde avem astăzi Piaţa Daciei era o mlaştină, că bulevardul Brătianu nu exista, că străzile nu erau pavate, că şcoalele şi localurile publice ca primăria, poliţia, judecătoriile, percepţia etc. erau aşezate prin case particulare, insalubre şi nepotrivite serviciilor. Neajunsurile acestea le-a îndreptat N.I.Constantinescu. El a pavat cea mai mare parte din străzi, a tăiat bulevardul Brătianu, a construit toate şcolile primare, liceul şi a salvat Crângul de la tăiere, a plantat cele mai multe străzi, a construit monumentalul Palat Comunal şi alte lucrări care au înfrumuseţat Buzăul. Această măreaţă operă nu poate rămâne uitată, ea trebuie amintită tuturor generaţiilor ce vor urma printr-un monument frumos, pentru ca să fie tuturor pildă de muncă şi îndemn la sacrificii, pentru binele oraşului nostru care are încă nevoie de multe. În acest scop, am lansat liste de subscripţie, din care vă încredinţăm şi dv. una, cu rugămintea de a pune râvna pentru acoperirea acestei liste cu sume cât ma importante, de către prietenii şi cunoscuţii dv.”.
„Aşteaptă să fie dezlegat de cârpa urâtă ce-l strânge şi-i întunecă privirea”
Sub titlul „Comemorarea celor care s-au străduit şi celor care au dăruit pentru comună”, în 1927 s-a publicat în presa locală un articol-apel, cu fotografia în medalion a lui Nicu Constantinescu şi inscripţionarea anilor când a fost primar. Sunt menţionaţi Maria Minculeasa, fondatoarea, la 1793, a Spitalului „Gârlaşi”, Costache Ciochinescu, fruntaş paşoptist, care a donat cărţile sale bibliotecii Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” (Colegiul Naţional „B.P.Hasdeu”), Eftimie Tomaide şi dr. Nicolae Cristescu – care au donat bunuri imobiliare pentru întreţinerea de paturi în spitale -, Nicolae Sibiceanu şi, bineînţeles, N.I.Constantinescu. Se menţiona că el a condus comuna timp de aproape 19 ani, „făcând opere incomparabile de înfrumuseţare şi utilitate în oraşul nostru”. De asemenea, se spunea că, deşi au trecut 20 de ani, nu s-a făcut nimic „pentru amintirea lui”, precizându-se că s-a constituit un comitet pentru strângerea de fonduri în vederea ridicării unui „monument”. Se informa că bustul era gata, iar în faţa primăriei fusese deja construit postamentul pe care urma să fie amplasat.
Cu titlul „Bustul lui Nicu Constantinescu”, într-un alt articol se relata: „Sunt ani de când s-a stins din viaţă Nicu Constantinescu. Buzoienii toţi şi mulţi alţii din ţara noastră care l-au cunoscut, au deplâns şi deplâng încă şi astăzi pe acel care o viaţă întreagă a muncit numai şi numai pentru binele altora. Ani de-a rândul, ca primar al oraşului nostru, a depus o activitate cum n-a depus nici unul din edili care i-au luat locul şi dacă astăzi Buzăul se găseşte în starea actuală de înflorire, aceasta se datoreşte în mare parte lui. Crângul-această podoabă cu care ne putem făli, Palatul Comunal, Hala, precum şi şcoala primară ce-i poartă numele ca şi multe altele au fost făcute sub primariatul lui. Dar ca totdeauna, odată dispărut omul, se uită totul. Şi dacă auzeai din când în când pe câte cineva vorbind de acel care a fost Nicu Constantinescu ca şi de faptele lui, un simţământ de revoltă se năştea la tine şi te făcea să te întrebi cum se face că la acel om nu se mai gândeşte nimeni ! Au fost în Ţara Românească oameni, care deşi poate n-au făcut atât ca Nicu Constantinescu, totuşi, ai să vezi în oraşul lor câte un bust – singurul lucru ce poate eterniza memoria unui dispărut”.
Într-un articol publicat în 1929, intitulat „Statuia lui Ovidiu de la Constanţa şi bustul lui Nicu Constantinescu”, se făcea o paralelă cu statuia poetului latin, motiv pentru a critica autorităţile care nu au găsit motivaţia şi timpul necesar ca să dezvelească bustul celebrului edil. „La Buzău, când străinul trece prin faţa Palatului Comunal, se întreabă cu mirare cine stă învelit într-o zdreanţă murdară în aşteptarea zilei inaugurării care nu mai soseşte. Ecoul Crângului răspunde: este Nicu Constantinescu, cel mai mare primar al Buzăului (…) care a muncit toată viaţa pentru înfrumuseţarea oraşului (…) Nicu Constantinescu, primarul buzoienilor, gospodarul ales al oraşului nostru aşteaptă de 3 ani (din 1927, n.r.) să fie dezlegat de cârpa urâtă ce-l strânge şi-i întunecă privirea, spre Palatul Comunal şi centrul activităţii oraşului”.
Demersurile presei şi a unora dintre notabilităţile oraşului au determinat autorităţile ca, în ianuarie 1931, să dezvelească, în sfârşit, bustul lui Nicu I. Constantinescu, manifestare anunţată în presă. Era amplasat pe un soclu elegant din piatră, într-un mic scuar, nu departe de turnul Palatului Comunal. În 1950, noile autorităţi au scos bustul de pe soclu, care va fi demolat, şi l-au depozitat în subsolul Palatului Comunal. Va fi repus pe un alt soclu, care nu mai are nimic din eleganţa şi prestanţa primului, în 1977, în faţa Şcolii Generale nr. 1, una din clădirile construite din iniţiativa sa.
Rubrică realizată cu sprijinul istoricului Valeriu Nicolescu