Artistul care a cucerit o ţară întreagă cu „Amintirile sale din copilărie”, ajungând să-i fie fredonate piesele până şi de copii, a concertat vineri la Buzău.
Artistul care a cucerit o ţară întreagă cu „Amintirile sale din copilărie”, ajungând să-i fie fredonate piesele până şi de copii, a concertat vineri la Buzău. Pavel Stratan a fost aplaudat la scenă deschisă de vreo 100 de spectatori, care s-au amuzat la culme pe versurile cu tâlc şi ironie ale cântăreţului de peste Prut. Odată cu popasul la Buzău, Stratan a acceptat să vorbească despre succesul său şi despre cât de mult adevăr se găseşte în piesa „Eu beu”.
Reporter: Cum ai început să cânţi?
Pavel Stratan: Cânt la chitară de mic copil, de la vârsta de cinci ani. Întotdeauna am considerat însă că eu cânt doar pentru mine şi prietenii mei. În 2000 am făcut câteva piese, le-am pus pe un album tot pentru prieteni şi, întâmplător, a ajuns pe la un post de radio. Lumea a îndrăgit piesele, am primit invitaţii, am cântat… şi uite că până în ziua de astăzi tot cânt.
Rep.: Nu te-ai lansat în Moldova?
P. S.: Nu, direct în România. Ani de zile, în Moldova nu am fost invitat niciodată public undeva, nu s-a scris nimic. Se considera că muzica mea este doar pentru prieteni, dar se vede treaba că între timp au apărut mai mulţi prieteni în toată ţara.
Rep.: Care este secretul succesului pe care îl au piesele tale?
P. S.: În primul rând, cred că simplitatea, sinceritatea şi faptul că mulţi oameni se regăsesc în versurile mele. Poate că dincolo de amintirile copilăriei pe care le-am trăit, piesele mele atrag şi pentru că sunt lucrate, au jocuri de cuvinte… Poate pentru unii nu au sens, dar pentru mine cântecele sunt precum copiii mei. În toate am pus suflet, nu au fost făcute să iasă la număr.
„Eu nu beau şi nu fumez”
Rep.: Cât de adevărat este cântecul „Eu beu”?
P. S.: Cu toate că piesele mele sunt despre băutură, eu nu beau şi nu fumez, duc un mod de viaţă sportiv, am regim foarte strict de mâncare, de somn. Îmi place să fac sport, să merg la sală.
Rep: Te-a surprins ceva în mod special când te-ai mutat în România?
P. S.: Eu m-am mutat doar de două luni aici. Nu m-am gândit niciodată că voi avea succes aici. Diferenţa aici este că succesul este mai mare, pentru că şi industria muzicală este mai dezvoltată. Aici mă simt ca acasă şi pentru toată viaţa le voi rămâne dator românilor pentru succesul meu.
Rep.: Ce profesie ai?
P. S.: Sunt absolvent al Academiei de Muzică şi Arte Plastice. Nu am o profesie. Mi-am dorit să fiu actor, dar sunt cam timid pentru asta. Poate că mai degrabă aş fi potrivit pentru regie.
Noul album, lansat peste o săptămână
Rep.: Cum se face că după ce te-ai lansat tu, a urmat şi fetiţa ta şi fratele? Ai realizat că există o nişă pe care o poţi exploata?
P. S.: Fetiţa, aflându-se într-un cerc în care eu cântam toată ziua, ce putea face? Să înceapă să deseneze sau să facă hăinuţe? Normal că a început să cânte. De obicei, copiii când sunt mici fac ceea ce văd la părinţi. Dacă copilul îşi doreşte ceva, mi-e greu să îl opresc, mai ales dacă face un lucru frumos. Cred că artiştii care spun că nu l-ar lăsat pe copilul lor să cânte sau să fie actori sunt nişte artişti cărora nu le place ceea ce fac.
Rep.: Se poate trăi numai din muzică?
P. S.: Cu siguranţă se poate trăi. Artiştii care spun că nu se poate trebuie să facă piese bune, să ajungă la concerte şi atunci nu se vor mai plânge. Trebuie să faci piese care să placă oamenilor, dar în primul rând trebuie să faci să îţi placă ţie. Cel puţin aşa s-a întâmplat la mine.
Rep.: Ce le pregăteşti fanilor?
P. S.: Într-o săptămână va ieşi albumul nou „Amintiri din copilărie 4”. Este ultimul volum din acest ciclu, pentru că am avut piesele strânse mai de mult.