Până la 1989, nu exista șomaj, toți aveau drept la muncă și datoria de a avea un loc de muncă. După așa-zisa revoluție, o mulțime de oameni au rămas șomeri […]
Până la 1989, nu exista șomaj, toți aveau drept la muncă și datoria de a avea un loc de muncă. După așa-zisa revoluție, o mulțime de oameni au rămas șomeri, fiindcă privatizarea impusă de noul sistem “revoluționar” a permis unor afaceriști să cumpere pe bucăți fabrici falimentate tot de ei, și unor aleși ai poporului să vândă fabrici și întreprinderi. Astfel, locurile de muncă au fost desființate, iar noii îmbogățiți au făcut tot posibilul să facă profit maxim cu cheltuieli minime, desființând locurile de muncă, și fără să mai reînființeze altele. Guvernele au susținut din plin crearea de șomeri, deși oficial declarau că vor crea locuri de muncă. Sistemul capitalist e pentru afaceriști, nu pentru șomeri. Șomerii sunt un reziduu al sistemului capitalist, creat cu bună știință de sistem, pentru a menține scăzut prețul muncii.
(Comentariu postat de cititorul „Adi” la articolul „Șomajul s-a mutat la țară” )