*Tânărul artist a muncit toată vara, cântând melodii de petrecere şi voie bună
*Se gândeşte să se facă profesor de muzică, de aceea va da anul viitor la Conservator
*Tânărul artist a muncit toată vara, cântând melodii de petrecere şi voie bună
*Se gândeşte să se facă profesor de muzică, de aceea va da anul viitor la Conservator
Chipeş, înalt ca un brad şi cu o voce pe care ai vrea să o asculţi mereu la momentele de pahar. Şi, pe deasupra, şi foarte iubăreţ, aşa cum reiese din toate pozele postate de el pe Internet. De altfel, cea mai mare admiratoare a sa este chiar iubita lui, Crina, care nu ratează nicio reprezentaţie de-a lui Florin Anghel în portul popular.
„Am început să cânt de pe la vârsta de opt ani şi nu muzica populară a fost dragostea mea dintâi. Am interpretat melodii din repertoriul naţional şi internaţional ale artiştilor de muzică uşoară, mai ales cât am fost elev la Palatul Copiilor, însă nu-l voi uita niciodată pe domnul Sandu Costel, cel care mi-a dat primul imbold să scot trei vocalize”, povesteşte Florin.
A urmat apoi colaborarea cu profesoara de la Liceul de Artă Aurelia Stănescu, cu care şi astăzi mai are cursuri, pentru încă vrea câteva luni, până când buzoianul va pleca la Bucureşti pentru o carieră de profesor de muzică. ”Vreau să merg în continuare pe folclor, dar vreau foarte mult să studiez la Conservator de anul viitor, aşa că mă voi pregăti din timp ca să pot să intru la profilul pe care mi-l doresc să pot preda şi altor talente din cunoştinţele mele“, mai spune adolescentul, originar din Săpoca .
„Aplauzele celor care te ascultă merită toate sacrificiile”
Pentru Florin, distanţa de câţiva zeci de kilometri parcursă în fiecare an pentru a studia la un Liceu cu prestanţă nu a însemnat un efort considerabil, mai ales că în timpul vacanţelor, în timp ce alţi adolescenţi de vârsta sa se odihneau şi se distrau prin cluburi, el cânta de seara până dimineaţa.
„A fost mai greu la început, cu timpul a devenit rutină, muzica mi-a răsplătit eforturile şi nicio petrecere nu a mai devenit obositoare, mai ales că aplauzele celor care te ascultă te fac să simţi că merită orice sacrificiu. Vara aceasta, pe lângă petrecerile câmpeneşti pe la care am fost solicitat, am avut de onorat şi cinci petreceri private, unde am cântat de seara şi până a doua zi dimineaţa şi chiar am căpătat puţină experienţă. Cea mai solicitată piesă de la aceste petreceri a fost „Salcâmule de la drum”, pe care am cântat-o în ultimile luni de câteva zeci de ori, dar îmi place, nu pot să mă plâng”, mai spune Florin Anghel, care ne dezvăluie faptul că părinţii săi l-au îndrumat către această direcţie, dar pentru moştenirea glasului trebuie să-i mulţumească în special bunicii.