Doctorul Dumitru N. Vernescu s-a născut la data de 29 mai 1866 în satul Cojanu din comuna Gura Aninoasei, județul Buzău.
Clasele primare le urmează în satul natal, cele gimnaziale la Buzău, de unde își continuă studiile secundare la Liceul „Sf. Sava“ din București pe care-l termină în anul 1885, pentru ca ulterior să se înscrie la cursurile Facultății de Medicină din București, pe care o termină în anul 1893.
A fost numit medic de plasă în județul Prahova, apoi medic de spital rural în Tecuci, medic de spital la Roznov, iar din anul 1898, în urma examenului susținut, este numit medic primar la Spitalul mixt „Theodor I. Preda“ din Craiova.
Odată ajuns la spitalul mixt din Craiova, care funcționa într-o clădire veche, cu camere pline de igrasie, fără lumină suficientă, fără cameră de consultație, cu saloane mici și insalubre, doctorul Dumitru N. Vernescu a reușit, în anul 1900, să atragă atenția primarului Nicolae Romanescu, care propune, și se aprobă în Consiliul Comunal, mutarea și construirea unui spital nou.
Dorința sa de modernizare a sistemului sanitar românesc este întărită și de înființarea, în colaborare cu doctorul Charles Lougier, în anul 1902, a cercului medico-farmaceutic
După formarea comisiei pentru alegerea terenului și cumpărarea a aproape 30.000 m.p. a reușit, în anul 1905, și cu ajutorul omului politic Take Ionescu, obținerea, de la Casa de Depuneri, a unui împrumut considerabil pentru reclădirea spitalului, arătând că acest împrumut se putea înscrie în buget și acoperi din excedentele anuale ale spitalului, pentru ca în septembrie 1906 să pună piatra de temelie. În anul 1909 a procurat mobilierul, instalația sălii de operații, instalația și ustensilele farmaciei, garantând personal ratele. Noul spital a fost inaugurat în anul 1910, având patru mari saloane, șase rezerve, o sală de operații bine utilată, sală de sterilizare, laborator, farmacie, baie, bucătărie, pavilion de consultații.
Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, mobilizat ca șef al unei ambulanțe, cu gradul de medic căpitan, doctorul Dumitru N. Vernescu a luat parte la întreaga campanie în Dobrogea, în regiunea Balcic – Bazargic, îngrijind bolnavii de holeră din armata română. În perioada 1916 – 1918 a fost mobilizat ca șef al Spitalului nr. 1 al Corpului I Armată la Craiova, cu gradul de maior, și ulterior transferat, în octombrie 1916, la spitalul de la Covurliu, unde izbucnise o epidemie de holeră, pentru ca, la sfârșitul anului 1916 să fie trimis la Botoșani pentru a trata bolnavii de tifos.
În septembrie 1917, cu gradul de locotenent-colonel medic, este transferat la Spitalul Militar nr. 67 din Bârlad, unde a tratat răniții și bolnavii militari până la semnarea armistițiului, fiind decorat cu diferite ordine militare, între care „Crucea Reginei Maria“ pentru merite deosebite în tratarea bolnavilor de tifos, ieșind din armată ca medic colonel.
După terminarea Primului Război Mondial, în perioada 1919-1932, doctorul Dumitru N. Vernescu a desfășurat o bogată activitate medico-socială:
• Ca secretar general al Societății de Profilaxia tuberculozei a activat intens pentru construirea sanatoriului de tuberculoși de lângă Craiova;
• A scris o serie de articole în reviste și ziare locale, a prezentat în ședințe un număr de 96 de comunicări pe diverse teme legate de sănătate, a ținut o serie de conferințe publice privitoare la sănătatea publică;
• S-a preocupat și de problemele de igienă ale municipiului Craiova, activând în mai multe rânduri și în calitate de consilier al municipiului Craiova.
Totodată, după terminarea Primului Război Mondial, și-a continuat activitatea de medic la Spitalul mixt „Theodor I. Preda“ din Craiova, de unde s-a retras la 1 aprilie 1927, pentru limită de vârstă, cu toate insistențele primarului municipiului Craiova și a forurilor sanitare superioare. Deși retras din practica medicală, a rămas alături de colegii de la Spitalul „Theodor I. Preda“, mai ales când, în anul 1932, Primăria municipiului Craiova dorind să exproprieze o parte din terenul spitalului pentru a-i da o altă destinație, s-a lovit de poziția vehementă a lui Dumitru N. Vernescu.
În ultimii ani, retras, doctorul Dumitru N. Vernescu a rămas înconjurat numai de familia sa și a decedat în data de 16 octombrie 1937 , trecerea sa în neființă fiind marcată de o impresionantă discreție, la fel ca și ieșirea sa la pensie, fără discursuri și onoruri.
Dumitru N. Vernescu a făcut parte din pleiada acelor mari și distinși medici care au pus temelia și au înălțat instituțiile sanitare, fiind, prin calitățile sale eminente, prin caracterul și pregătirea sa științifică, un membru marcant al societății românești.
Raluca Liani Banu este consilier superior la Serviciul Județean Arhivele Naționale Buzău