Eşecul reformei electorale

Senatul României a refuzat cetăţenilor o şansă imensă de a repara greşelile şi practicile nesănătoase pe care toţi le reproşăm că se întâmplă în campaniile electorale, adoptând modificări de formă a legilor privind alegerea parlamentarilor, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a aleşilor locali. Senatorii au decis sancţionarea simbolică a mitei electorale, infracţiunea care denaturează poate cel mai mult votul alegătorilor.

Senatul României a refuzat cetăţenilor o şansă imensă de a repara greşelile şi practicile nesănătoase pe care toţi le reproşăm că se întâmplă în campaniile electorale, adoptând modificări de formă a legilor privind alegerea parlamentarilor, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a aleşilor locali. Senatorii au decis sancţionarea simbolică a mitei electorale, infracţiunea care denaturează poate cel mai mult votul alegătorilor. Acum mingea a fost pasată la Camera Deputaţilor ca şi Cameră decizională şi, în toamnă, vom vedea dacă deputaţii îşi doresc cu adevărat reforma electorală. Eu, personal, nu pot să accept o lege care a fost votată să nu zică nimeni că nu s-au luat măsuri, dar care, în realitate, nu va schimba cu nimic lucrurile în următoarele campanii electorale.

Legea care părea să constituie un pas important în reforma electorală, prin propunerile iniţiale de sancţionare drastică a mituirii alegătorilor, a ieşit mutilată, lipsită de autoritate şi seriozitate din Senatul României. Senatorii nu au dorit înăsprirea sancţiunilor pentru mita electorală, dimpotrivă. Legea propunea iniţial sancţionarea cu închisoarea de la şase luni până la cinci ani pentru mita în campaniile electorale. Senatul votat pentru reducerea sancţiunii de la şase luni la trei ani. Nici sancţiunea pentru cetăţenii care acceptă mita electorală sunt formă de bani sau în bunuri care nu sunt prevăzute de lege nu este una foarte drastică, pedeapsa pe care o riscă aceştia fiind închisoarea de la trei luni la un an sau amendă. Este inadmisibilă reducerea la pedepsirea simbolică a unor infracţiuni a căror gravitate este dată de faptul că ele stau în spatele unor decizii pe termen lung cu privire la conducerea ţării. Când gândul la o sancţiune nu dă frisoane înseamnă că este inutilă.

Un alt mare eşec al acestei legi este acela că senatorii nu au dorit interzicerea folosirii oricăror alte materiale electorale în afara bannerelor, afişelor electorale şi a documentelor tipărite cu oferta electorală a candidatului. Era momentul pentru o astfel de măsură. Cred că suntem într-o perioadă în care nici clasa politică nu-şi permite cheltuieli enorme în campaniile electorale, cum cred că nici cetăţenii nu vor duce dorul cărţilor poştale de la politicieni. Senatul a decis ca singurele produse la care alegătorii nu trebuie să se mai aştepte sunt alimente, băuturi alcoolice sau nonalcoolice, produsele din tutun. Mă întreb dacă alegătorii aşteaptă cu nerăbdare campaniile electorale pentru a ridica în aer baloane sau pentru a flutura steguleţe cu candidatul preferat, ori pentru a purta, ca şi cum ar fi ultima fiţă, insigne, ecusoane, şepci sau tricouri cu candidaţii.

Este obligaţia mea să nu las ca legea să treacă în această formă eşuată la Camera Deputaţilor. Voi face tot posibilul pentru a repara greşelile făcute la Senat. În toamnă voi depune şi voi susţine amendamente care să înăsprească sancţiunile privind luarea şi darea de mită electorală, care să stabilească concret un număr redus de materiale electorale acceptate în campanii şi alte prevederi necesare pentru reforma electorală.