„La început era Cuvântul şi Cuvântul a rămas de atunci mereu la început. Nu simţi tu, într-adevăr, cărturarule, că sunt noi în fiecare zi cuvintele tale şi că de câte ori iei pana, ca să le dai în vileag, e o caznă ca la facerea lumii, şi în fiecare zi o înviere din morţi?“
T.Arghezi
Unul dintre romancierii remarcabili, cu pana înmuiată în har, înnobilând, prin scrisul său de-a lungul vremii, plaiurile buzoiene, este Dumitru Dănăilă, cândva ziarist (redactor la ziarele Viaţa Buzăului, Muntenia, Informaţia Buzăului şi secretar de redacţie la ziarul Opinia), actualmente pătruns de patima scrisului.
Abia după ce i-am citit cărţile, curiozitatea m-a îndemnat să aflu mai multe date despre activitatea-i prodigioasă pe care n-o putem trece sub tăcere. Iată câteva: lector de carte al volumelor: ,,Însemnări despre literatura buzoiană actuală“, de Marin Ifrim; ,,Paşi spre eternitate şi Umbre din Acropole“, de Elena Radu; ,,Clipa de adevăr“, de Georgeta Zaharia;,, ŞTEFAN CEL MARE-500 de ani de la trecerea în eternitate“ (editat de Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional a judeţului Buzău); ,,Prinse din zbor“, de Ion Romanescu; ,,Amintiri despre apusul zeilor“, de Bucur Chiriac.
Opera sa romanescă însumează până acum şapte romane(,,Destine la indigo“, ,,Iubirile de altădată“, ,,În căutarea paradisului“, ,,Robul zarului“, ,,Întoarcerea“, ,,Rătăcit printre milionari“, ,,Umbra în uniformă“), cărţi care recomandă un prozator viguros prin energia scriiturii narative, cărţile sale abordând subiecte captivante şi o tematică diversă. Nu e de mirare că audienţa la publicul cititor este considerabilă, că oricând volumele ce-i poartă semnătura stârnesc interes şi sunt parcurse integral.
Lăsând la o parte categoria amatorilor de proze conţinând aventuri fulminante (violenţă, crime, violuri, sex etc), bună parte dintre oamenii cu experinţa lecturii sunt constant cuceriţi de fluenţa narativă, alternanţa inspirată a secvenţelor dialogate şi descriptive pe parcursul derulării acţiunii (într-un interval de timp oportun dozat). Dibăcia cu care naratorul obiectiv foloseşte cu artă stilul indirect liber şi monologul interior, veridicitatea personajelor plasate în situaţii conflictuale vii, de strictă actualitate, investigaţiile psihologice de profunzime sunt alte argumente care ne îndreptăţesc afirmaţia că Dumitru Dănăilă este un romancier cu har, chiar dacă nu cochetează cu posmodernitatea astăzi la modă.
Din respect pentru travaliul său pe tărâmul scrisului, vom spicui câteva consideraţii privind doar două cărţi cu tematică diferită.
• Romanul ,,Robul zarului“ (Ed. editgraph, Bz. 2012) ar fi, succint spus, romanul destinului unui tânăr coborât din coasta muntelui, mai precis comuna Gura Teghii, şi adoptat mai apoi de mediul citadin.
Personajul principal, Cosmin Zisu (căruia i se mai spunea şi Tinică), parcurge drumul iniţiatic al realizării lui ca om şi ca specialist, cu toate dificultăţile inerente, dirijat de propria-i conduită, formată cu temeinicie în puţinii ani cât s-a bucurat de prezenţa ocrotitoare a părinţilor. Trecând prin situaţii-limită, îndurând şi bune şi rele la oraş, reuşeşte să triumfe prin axarea pe valorile morale perene: altruism, răbdare, iubire, cumpătare, recunoştinţă etc.
Scriam cândva, în urma citirii romanului acesta, următoarea apreciere: „Cartea prozatorului buzoian se ridică la înălţimea exigenţei călinesciene: Un roman trebuie să se bizuie pe acele situaţii din care decurg problemele morale esenţiale din viaţă.” Şi, evident, romanul în discuţie ilustrează preceptul călinescian.
Părăsind atmosfera citadină, romancierul nu-i mai puţin virtuos în abordarea problematicii personajului din mediul rural.
• Mărturie stă comportamentul personajului George Bărăgan, din romanul ,,Întoarcerea“ (Ed. Editgraph, Bz. 2013), comportament probat pe tot parcursul romanului amintit. Eroul cărţii, nu este nici un învins, nici un învingător, ci un luptător. Către sfârşitul cărţii ne este prezentat în esenţa firii sale de ţăran veritabil, care se îndoaie, dar nu se frânge şi merge mai departe. Nu seamănă cu ceilalţi: iese din rând, el nu e un supus, el nu merge unde îl duce viaţa, cârteşte mereu, cum a făcut-o întotdeauna de-a lungul anilor… Când năduful e gata să răbufnească, nu se întâmplă nimic spectaculos, se răfuieşte zdravăn cu lumea, fiindcă el aşa gândeşte, că nedreptatea e peste tot, se va răcori, se va despovăra, va scăpa de o altă apăsare asupra sufletului său şi va merge mai departe. Până va veni altă nemulţumire. Şi ciclul se va relua.
Considerăm că este un personaj magistral realizat în stil moromeţian, având un caracter robust şi o psihologie de autentic ţăran român, puternic ancorat în demnitate, cinste, adevăr. Demersul său scriitoricesc se încadrează perfect în aserţiunea lui Em. Zola, conform căreia romancierul este un moralist experimentator, arătând prin experienţă în ce fel se comportă o pasiune într-un mediu social.
În încheiere, afirmăm cu toată certitudinea că prozatorul Dumitru Dănăilă are vocaţia temelor grave şi nu evită să le abordeze cu nonşalanţă de pe poziţia unei experienţe existenţiale bogate. Explorând universul intim sau interrelaţional al personajelor, lasă a se auzi gâlgâitul năvalnic din şuvoiul trăirilor interioare care le marchează viaţa. Am îndrăzni să spunem că acest romancier face parte din familia unor prozatori romantici moderni, ale căror cărţi se citesc cu plăcere în orice timp. Fără să fie ahtiat după celebritatea râvnită de anumiţi confraţi, el seamănă cu sine însuşi, nu mimează, nu vrea să epateze, este deplin stăpân pe scenariul romanesc bine articulat, în timp ce naraţiunea se derulează cu naturaleţe.
Evident, confirmarea argumentelor din demersul nostru demonstrativ se validează numai prin lectura aprofundată a cărţilor sale. Şi cititorii cărţilor sale l-au răsplătit cum se cuvine, argument care ne îndreptăţeşte să-l numim ,,romancier al inimii fără vârstă, fără timp”.
Nu este lipsit de importanţă şi faptul că aprecieri pertinente ale cărţilor acestui romancier au făcut Marin Ifrim, Dumitru Ion Dincă, Florentin Popescu, Ion Roşioru, Tudor Cicu, Stan Brebenel, Niculina Apostol, Maria Prahoveanu, Gina Agapie, nume de scriitori cunoscute pe ogorul literaturii din zonă şi din ţară.
Aceste considerente ne îndreptăţesc să-l considerăm, LA ANIVERSARE (4 februarie) demn de stima şi preţuirea noastră şi să-i urăm ani spornici în sănătate şi satisfacţii pe tărâmul scrisului.