Duiliu Marcu este o personalitate de frunte a arhitecturii şi urbanismului din România. Născut pe 23 martie 1885 la Calafat, Marcu este arhitectul care a proiectat Palatul Victoria din Bucureşti şi a modernizat, în anul 1937, unul dintre simbolurile Bucureştiului, Hotelul Athénée Palace Hilton, construit în perioada 1912-1914. De asemenea, Duiliu Marcu a proiectat primul plan de sistematizare al oraşului Buzău şi Piaţa „Sf. Îngeri” din Buzău.
Din 1955 a fost membru titular al Academiei Române şi preşedinte de onoare al Uniunii Arhitecţilor din România.
A participat la construcţia imobilului Universităţii din Bucureşti, alături de Nicolae Ghica -Budeşti (1912-1913) şi este autor al unor studii de sistematizare pentru zone ale Capitalei şi oraşe din ţară. Autor al proiectelor pentru Hotelul „Athenee Palace” (1925-1926), Biblioteca Academiei Române (1936-1938), Palatul Monopolurilor de Stat (1934-1941), Academia Militară (1937-1939), Consiliul de Miniştri, Palatul Victoria, Palatul Elisabeta, Piaţa Unirii din Oradea, Politehnica şi faţada Teatrului din Timişoara.
Opera lui Duiliu Marcu îmbină tradiţia arhitecturii naţionale cu formele arhitecturii contemporane. Lucrările sale au evoluat de la romantismul naţional la clasicismul modern, către funcţionalism şi au reprezentat România la târgurile internaţionale de la Barcelona (1929) şi Paris (1937).
Palatul Victoria, o combinaţie de elementele clasice cu o concepţie modernă
Numele arhitectului Duiliu Marcu este legat de multe dintre zonele-cheie ale Bucureştiului, una dintre cele mai cunoscute opere ale sale fiind Palatul Victoria. Proiectat în anul 1937, Palatul Victoria este amplasat pe latura de est a Pieţei Victoria, şi este conceput pe un plan simetric, rectangular, pe mai multe nivele, prezentând spre piaţă o faţadă de 90 de metri. Interioarele şi faţadele reflectă intenţia arhitectului de a combina elementele clasice cu o concepţie modernă, geometrică a compoziţiei. Până în anul 1990, Palatul Victoria a fost sediul Ministerului de Externe şi al Consiliului de Miniştri, iar apoi a devenit sediul primului guvern al României. În 2004 a fost inclus pe Lista monumentelor istorice.
A modernizat Athénée Palace Hilton
Unul dintre simbolurile Bucureştiului, Hotelul Athénée Palace Hilton, construit (1912-1914) după planurile arhitectului francez Theophile Bradeau, a fost transformat şi modernizat în anul 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, ce a ales un aspect mai simplist, art deco, păstrând însă atmosfera specială a clădirii. Hotel Athénée Palace Hilton a fost prima clădire cu mai multe etaje din Bucureşti, dar şi prima clădire cu structura din beton armat. Cu o faţadă în stil clasic, bogat decorată cu stucaturi, hotelul avea, în 1914, la finalizare, 149 de camere şi 10 apartamente decorate în stilul Ludovic al XIV-lea.
După modificările aduse de Duiliu Marcu, atât asupra planului, cât şi asupra arhitecturii exterioare, faţadele au fost complet schimbate. A fost prevăzut pe înălţimea a trei etaje cu arcade adâncite care dădeau un aspect deosebit faţadei. Intrarea principală, holul de onoare, sălile de mese, saloanele de recepţii, totul a fost refăcut, modificat şi completat cu cele mai moderne instalaţii. În prezent, hotelul are 272 de camere, dintre care 38 duble, 45 de apartamente şi 20 de apartamente de lux.
Palatul Elisabeta
Printre clădirile proiectate de arhitectul Duiliu Marcu se numără şi Palatul Elisabeta. Acesta a fost proiectat în 1930, combinând elemente ale stilului brâncovenesc cu cel maur. Clădirea a fost ridicată ca reşedinţă a principesei Elisabeta, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria, fosta regina a Greciei şi mătuşă a regelui Mihai. La intrare, în partea dreaptă a uşii, există o placă din aramă ce poartă gravaţi anii construcţiei şi cei ai naşterii şi morţii arhitectului. Palatul Elisabeta se întinde pe o suprafaţă de 3.000 mp şi este înconjurat de 10.000 mp de grădină. În prezent este reşedinţa oficială permanentă a regelui Mihai, în calitatea sa de fost şef de stat.
Alte proiecte la care arhitectul şi-a adus o contribuţie deosebită mai sunt clădirea Bibliotecii Academiei Române, clădirea Academiei Militare, faţada Teatrului din Timişoara ş.a.
Primul plan de sistematizare al oraşului Buzău
Duiliu Marcu a realizat, între altele, grupul edilitar Piaţa Sf. Îngeri din Buzău (1934-1936), în colaborare cu Nicolae Sburcu şi primul plan de sistematizare al oraşului Buzău (1935 – 1936).
Schiţele cu ridicarea în plan a oraşului de către Serviciul Aerofotogramatic, conform contractului din 15 decembrie 1935, s-au predat la 14 august 1936, iar planul cu curbele de nivel a fost predat de ing. Henri Teodoru, la 15 septembrie 1936. Anteproiectul planului de sistematizare a fost depus la 26 martie 1937, iar la 14 octombrie 1939, planul de sistematizare (planul de situaţie, programul, evoluţia, circulaţia, zonificarea, sistematizarea, clasele construcţiilor, inelul central, profilul străzilor, memoriu şi norme pentru întocmirea regulamentului de construcţii). Proiectul de sistematizare a fost aprobat cu Decizia nr. 8343/24 septembrie 1942, cu următoarele modificări: lărgirea la 18,00 m.l. şi alinierea străzii Emil Teodoru (Tudor Vladimirescu(, cu exproprierea unor proprietăţi, între străzile Independenţei şi Cuza Vodă (Crizantemelor), lărgirea piaţetei proiectate în Piaţa Dacia pentru racordarea cu strada Emil Teodoru spre a se asigura perspectiva spre Palatul Comunal, amplasarea proiectatului Palat Administrativ în locul Teatrului „Moldavia” şi găsirea unui alt amplasament pentru noul Teatru Comunal, menţionându-se că exista un teatru particular „cu sală încăpătoare şi bine amenajată”, cât şi fixarea amplasamentului pentru clădirea Muzeului, avându-se în vedere alinierea Pieţei Dacia.
Duiliu Marcu a murit pe 9 martie 1966, Bucureşti.
Schiţă din mapa cu Proiectul din anul 1935, de sistematizare a centrului civic. Toate construcţiile erau gândite, ca stil arhitectonic, după un model unitar, strada din dreapta (fostă Primăriei, 7 Noiembrie, actualmente Sava Gotul), comunicând direct cu intrarea în curtea Episcopiei. Interesant designul platoului din faţa Palatului Comunal, gândit la fel de larg şi generos ca cel actual.
Aşa urma să se sistematizeze, conform Proiectului din 1935, zona centrală, cele trei clădiri marcate fiind Hala de Măcelărie şi Pescărie de la Obor (Bazarul), inaugurată în octombrie 1898 (cu modificări în timp) în centru, Palatul Comunal (1899-1903), în stânga, frontal, Şcoala Normală de Băieţi (înfiinţată în anul 1838, reînfiinţată în anul 1901), imobil dat în folosinţă la 12 decembrie 1925. Este interesant de observat infrastructura de străzi.
1930. Vedere din zona centrală, în fundal cu Palatul Comunal. Se mai observă: Palatul de Justiţie (construit între anii 1909-1912, după planurile arhitectului de origine râmniceană Petre Antonescu), Biserica „Sf. Îngeri”, inclusiv clopotniţa (demolată în anul 1935 pentru lărgirea străzii Unirii), spaţiul împrejmuit cu gard unde era piaţa de zarzavaturi, alte imobile. Conform unui proiect din 1934, aprobat de Consiliul Comunal, s-a hotărât demolarea unor construcţii pentru amenajarea, în anii 1934-1935, a actualei Pieţe „Avocat Stan Săraru” şi a parcului din faţa bisericii.