După ce o ţară întreagă a fost şocată de rezultatele de la Bac, senzaţionalul continuă. Comisia Europeană a anunţat că suntem ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa, pentru că peste 40 la sută dintre tinerii români nu prea ştiu să citească.
Unul din 15 adolescenţi în vârstă de 15 ani şi numeroşi adulţi din Europa nu pot să citească cursiv, arată comunicatul Comisiei Europene.
După ce o ţară întreagă a fost şocată de rezultatele de la Bac, senzaţionalul continuă. Comisia Europeană a anunţat că suntem ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa, pentru că peste 40 la sută dintre tinerii români nu prea ştiu să citească.
Unul din 15 adolescenţi în vârstă de 15 ani şi numeroşi adulţi din Europa nu pot să citească cursiv, arată comunicatul Comisiei Europene. Din raport reiese că, astfel, elevii români pot face doar o singură conexiune sau trimitere de la o informaţie din text cu ceea ce ştiu din realitatea de zi cu zi. Explică acest sondaj incultura, slaba pregătire şi dezinteresul elevilor, traduse prin perlele de la examenele naţionale?
Remarc cu îngrijorare din perlele elevilor de la Bac faptul că ei la şcoală, în loc să înveţe să vorbească corect româneşte, să facă diferenţa între valoare şi cancan în viaţa de zi cu zi, dimpotrivă, ei fac invers. Remarc că tinerii români interpretează lectura de la şcoală după reality-show-uri sau după ce mai văd pe mobile în timpul orelor de curs. Dacă presa mondenă promovează o anume Nikita, unii elevi au scris la Bac despre autorul Nichita Stănescu că este femeie. Pe aceeaşi logică, scriu alţii, "putem spune că Caragiale e foarte actual, personajele cu proşti şi beţivi regăsindu-se în fiecare club de fiţe din lumea noastră amară", "Cetăţeanul turmentat este reprezentat în lumea reală de omul obişnuit, adică beţivul român", "Caragiale era un adevărat miştocar al secolului 17", iar "tema operei „O scrisoare pierdută” are în vedere coruperea care are loc înaintea alegerilor electorale pentru alegerea de deputaţi".
Perlele elevilor nu ne smulg astăzi nici măcar un zâmbet, pentru că ele arată o realitate tristă a şcolii româneşti. Totodată, nici şiroaiele de lacrimi de pe obrajii celor care au picat Bacul nu ne fac să-i luăm în braţe, atât timp cât ei vin de multe ori la şcoală nedormiţi, epuizaţi după nopţi pierdute în localuri publice sau sunt preocupaţi în timpul orelor să se filmeze cu telefoanele mobile. Profesorii sunt de multe ori depăşiţi de aceste situaţii, pentru că nu au pârghii legale de a se impune în faţa lor.
Sunt unul dintre politicienii care am auzit strigătul de ajutor al profesorilor şi am spus în nenumărate rânduri că elevii poartă responsabilitatea pregătirii lor, în aceeaşi măsură cu părinţii lor şi profesorii. Reiau acest discurs, pentru că acum vede toată lumea că este aşa.
Iniţiativa mea de a reintroduce uniformele şcolare obligatoriu pentru clasele I-VIII a fost ceea ce şi-au dorit profesorii, părinţii şi chiar elevii. În mod surprinzător, această lege a fost dezbătută cu foarte multă reticenţă în Parlament şi inclusiv Ministerul Educaţiei a respins ideea obligativităţii purtării uniformei în şcoală. După dezastrul de la Bac, Primul Ministru a cerut introducerea obligatorie a uniformei la clasele I-VIII. Sper ca Primul Ministru să înţeleagă şi faptul că elevii nu trebuie să vină la şcoală obosiţi, surmenaţi după ce au stat în baruri si alte localuri publice până la 2-3 dimineaţa.
Este necesar ca responsabilii cu educaţia în România să facă următorii paşi, acum că au oglinda sistemului în faţă.